Familia – premisă favorabilă a violenţei?

Autor: prof. înv. primar Axinia Carmen-Vasilica
Şcoala de Artă ”Sergiu Celibidache” Roman

MOTTO: „Iniţierea copiilor pentru viaţă este o funcţie a familiei atât de adânc sădită în natura biologică, încât o întâlnim şi la speciile zoologice inferioare” (Cornelia Dumitriu)
Probabil mai mult decât oricând, în zilele noastre suntem martori la numeroase manifestări violente ale copiilor care au loc pe stradă, la şcoală sau în diverse locuri. Atunci când apar aceste situaţii, părintele încearcă să găsească o explicaţie care să justifice faptele petrecute, însă, de cele mai multe ori, ajunge la concluzia că mediul/grupul din care fac parte este de vină, că „unii copii sunt răi de la naştere” sau, din păcate de cele mai puţine ori, că ei, părinţii/familia, sunt răspunzători de aceste comportamente violente. Cu toate că unele cercetări genetice arată că pot exista persoane care să fie predispuse violenţă mai mult decât altele, majoritatea studiilor subliniază că actele agresive sunt influenţate de mediul în care indivizii îşi desfăşoară activitatea şi de educaţia pe care o primesc.
Violenţa este un fenomen din ce în ce mai răspândit atât în familie, la şcoală cât şi în comunitate. Ea afectează vieţile a mii de copii şi de tineri, în calitate de victime, agresori sau martori, Continuarea

Studiu de specialitate – fenomenul violenței manifestat în clasa de elevi

Autor: prof. Rădulescu Gabriela Vilma
Liceul Tehnologic „Sfântul Pantelimon”, București

Violenţa umană reprezintă o temă ce persistă în societatea contemporană. Manifestările diferitelor tipuri de violenţă, strategiile de prevenire şi combatere a fenomenelor violenţei şi criminalităţii constituie teme de reflecţie de care sunt preocupaţi atât politicienii cât şi liderii de opinie, jurnaliştii, cercetătorii diferitelor domenii ale ştiinţelor sociale, specialişti din domeniul educaţiei.
Interesul faţă de violenţa socială s-a globalizat, conştientizându-se astfel necesitatea de a pune violenţa pe agendele de lucru ale actorilor sociali, cu scopul de a găsi soluţii dar şi de a mobiliza societatea civilă pentru implicarea în prevenirea şi/sau combaterea acestui fenomen.
Violenţa şcolară reprezintă, prin urmare, una din manifestările violenţei cotidiene. Violenţa scolară este o realitate complexă, exprimând un fenomen cu o cauzalitate multiplă: personală, familială, şcolară, socială, culturală. O şcoală ce oferă un mediu sigur este o şcoală în care violenţa este redusă. Dar la nivelul şcolii, pentru a reuşi în acest demers de prevenire şi diminuare a violenţei, de schimbare a atitudinii faţă de violenţă este necesar ca profesorii, elevii, părinţii etc. să acţioneze împreună şi nu unii împotriva altora. Astfel, principalele forme de violenţă caracteristice mediului şcolar din România, în relaţia elev-elev, sunt: Continuarea

Mediul școlar – factor de influență al violenței?

Autor: prof. Ionița Ioana
Liceul ”Ștefan Procopiu” Vaslui

În şcoli a existat întotdeauna violenţă. Violenţa în şcoli nu este un fenomen social cu totul nou. Totuşi, acest fenomen este astăzi mai vizibil, în cea mai mare parte datorită mediei. Violenţa între elevi, manifestată sub diferite forme, este o realitate frecvent întâlnită în şcolile româneşti.
Formele de violenţă întâlnite în şcoală reprezintă orice formă de manifestare a unor comportamente precum: exprimare inadecvată sau jignitoare, cum ar fi: poreclire, tachinare, ironizare, imitare, ameninţare, hărţuire, bruscare, împingere, lovire, rănire; comportament care intră sub incidenţa legii (viol, consum/comercializare de droguri vandalism – provocarea de stricăciuni cu bună ştiinţă, furt); ofensă adusă statutului cadrului didactic; comportament şcolar neadecvat: întârzierea la ore, părăsirea clasei în timpul orei, fumatul în şcoală şi orice alt comportament care contravine flagrant regulamentului şcolar în vigoare. Continuarea

Violenţa – un fenomen îngrijorător!

Autor: prof. ing. Omer S. Sevinci
Colegiul Tehnic de Marină “A.I.Cuza”- Constanţa

Trăim într-o societate în care violenţa a devenit un fenomen îngrijorător, o stare de spirit obişnuită. De aceea trebuie să tragem un semnal de alarmă şi să acţionăm pe toate căile pentru eradicarea acestui fenomen complex care se extinde pe zi ce trece sub toate formele. Violenţa în cadrul familiei are consecinţe extrem de nefavorabile asupra procesului de dezvoltare şi maturizare psiho-comportamentală a copiilor, membrii ai acelei familii. Ca observatori ale unor scene de violenţă în familie, copiii vor fi influenţaţi din punct de vedere comportamental, emoţional şi social. Continuarea

Stop violenţei!

Autor: prof. înv. primar Tiţa Oana-Cornelia
Şcoala Gimnazială Nr. 1, loc. Rovinari

O văd ori o simt, la televizor, în diverse împrejurări, în jur, în familie! Televizorul, important mijloc informativ, prezintă, cu unele ocazii, aspecte „mai dure”pentru mintea şi sufletul celor mici, ce denotă violenţă. Stă în puterea şi în sarcina familiei să urmărească ceea ce vizionează copilul. Aceasta, în cazul în care mediul familial nu este el însuşi unul viciat, caracterizat prin violenţă.

Este esenţial ca discuţiile în contradictoriu să nu se desfăşoare în prezenţa copiilor, ştiut fiind faptul că exemplul are, la vârsta aceasta, o putere covârşitoare. Trebuie eliminate ieşirile violente ale părintelui faţă de copil. Relaţia dintre cei doi să se bazeze pe afecţiune şi comunicare. Este foarte important ca adultul să nu-l respingă atunci când intenţionează să i se apropie, iar dacă vrea să-i adreseze vreo întrebare, absolut obligatoriu e să şi primească răspuns. Continuarea

Studiu de specialitate privind prevenirea/reducerea fenomenelor delicvente la nivelul unei clase de elevi

Autor: prof. înv. primar Bucur Mariana Elena
Şc. Gimnazială „Mihai Eminescu” Năsăud

Încă din anii 1930, Sigmund Freud vehicula ideea că umanitatea se îndreaptă spre violenţă, iar J. J. Rousseau vedea oamenii fericiţi de la natură, dar tulburaţi de societate. Cu certitudine, atât unul cât şi celălalt au avut dreptate. În ziua de azi, zâmbim din ce în ce mai rar, suntem din ce în ce mai nervoşi, grăbiţi, stresaţi. Când nu ne convine ceva, răbufnim si acuzăm. Ne transformăm încetul cu încetul în altcineva. Este vorba oare de furie? Dacă durează puţin , mai treacă-meargă.Cu toţii trecem prin aşa ceva, dar problema este că, în asemenea situaţii, sunt părinţi care îşi pălmuiesc copilul, îl alungă din preajma lor, îi vorbesc urât…Cel mare va găsi o formă sau alta de apărare, dar cel mic ce va face oare? Nu după multe stări de furie ale părinţilor, “micile fiinţe”, lipsite de apărare, vor începe să-şi distrugă jucăriile, să-i lovească pe alţi copii, să-i înjure pe bunici, să mâzgălească pereţii, să omoare necuvântătoare, sau alte fapte de violenţă.La micuţul şcolar, starea sa de violenţă nu va întârzia să apară chiar din primele zile de şcoală-deşi va fi supus la unele reguli ale colectivului. “Micuţul agresat” va începe să vorbească urât, să bată , să scuipe etc. … Continuarea