Studiu de specialitate – Violenţa în şcoală – realitate sau ficţiune

Autor: prof. Dragoş Pănescu
Școala Gimnazială „Ion Creangă”, Craiova

Noţiunea de “pedagogie neagră” desemnează o atitudine care pretinde a-l învăţa pe copil morala, corectitudinea şi sinceritatea prin care recurge la mijloace cum ar fi: pedepse corporale, minciunile, inşelăciunile, manipulările ş.a.. “Pedagogia neagră”, consideră Alice Miller, “nu este decât deghizarea abuzului de putere a adultului asupra copilului, abuz legalizat şi care se numeşte educaţie”.
Scopul – Adesea în şcoli şi în instituţii speciale, copiii şi adolescenţii suportă violenţe de tipul:
– Tratamente vătămătoare, primejdioase;
– Lipsă de îngrijire si neglijenţe care antrenează probleme grave ale stării generale;
– Leziuni fizice asupra corpului copilului;
– Limbajul descalificant: insulta, injurii, umilinţe care duc la scăderea stimei de sine sau la descalificarea familiei;
– Violenţe fizice care marchează copilul atât fizic, cât şi psihic;
– Ameninţări care planează doar, dar câteodată sunt puse şi în aplicare;
– Şantajul; Continuarea

Forme de manifestare ale violenței în școală

Autor: prof. înv. preșcolar Chiurtu Adina-Diana
Școala Gimnazială Goiești, Dolj

Pentru a contura personalitatea elevului violent trebuie să luăm în consideraţie o serie de factori: factori individuali, socio-familiali, şcolari, de context social.
La nivel individual, factorii care afectează potenţialul de violenţă al elevilor, determinându-le comportamente violente, includ caracteristici biologice, genetice, psihologice şi sociale. Manifestările violente pot apărea încă din copilărie, la vârste mici, fiind influenţate în diferite grade de mediul familial, de grupul de apartenenţă sau de alţi factori de natură socială şi culturală.
Literatura de specialitate menţionează o serie de atribute ale elevului cu comportament violent, cum sunt: nivel scăzut de încredere în sine; nevoia de dominaţie şi control; forţa fizică; valorizarea agresivităţii în rezolvarea conflictelor; mecanisme specifice de a face faţă provocărilor; empatie scăzută; impact social ridicat, dar neacceptat; abilitare socială. Continuarea

Studiu de specialitate privind prevenirea/reducerea fenomenelor delicvente la nivelul unei clase de elevi

Autor: prof. înv. primar Bucur Mariana Elena
Şc. Gimnazială „Mihai Eminescu” Năsăud

Încă din anii 1930, Sigmund Freud vehicula ideea că umanitatea se îndreaptă spre violenţă, iar J. J. Rousseau vedea oamenii fericiţi de la natură, dar tulburaţi de societate. Cu certitudine, atât unul cât şi celălalt au avut dreptate. În ziua de azi, zâmbim din ce în ce mai rar, suntem din ce în ce mai nervoşi, grăbiţi, stresaţi. Când nu ne convine ceva, răbufnim si acuzăm. Ne transformăm încetul cu încetul în altcineva. Este vorba oare de furie? Dacă durează puţin , mai treacă-meargă.Cu toţii trecem prin aşa ceva, dar problema este că, în asemenea situaţii, sunt părinţi care îşi pălmuiesc copilul, îl alungă din preajma lor, îi vorbesc urât…Cel mare va găsi o formă sau alta de apărare, dar cel mic ce va face oare? Nu după multe stări de furie ale părinţilor, “micile fiinţe”, lipsite de apărare, vor începe să-şi distrugă jucăriile, să-i lovească pe alţi copii, să-i înjure pe bunici, să mâzgălească pereţii, să omoare necuvântătoare, sau alte fapte de violenţă.La micuţul şcolar, starea sa de violenţă nu va întârzia să apară chiar din primele zile de şcoală-deşi va fi supus la unele reguli ale colectivului. “Micuţul agresat” va începe să vorbească urât, să bată , să scuipe etc. … Continuarea