Tradițional și modern în aplicarea metodelor de lucru cu copiii

Autor: prof. înv. preșcolar Tărăgan Mirela
Grădinița Bunești, com. Bunești-Averești, jud. Vaslui

Realizând o analiză succintă a metodelor utilizate în formele tradiţionale şi cele moderne de învăţare se constată diferenţe remarcabile în ceea ce priveşte esenţa utilizării acestora, activitatea copiilor şi activitatea cadrului didactic. Astfel în formele tradiţionale, activitatea este centrată pe profesor (cadru didactic), el constituind sursa unică de informaţii, comunicarea este unidirecţională şi se realizează prin transmitere de cunoştinţe, evaluarea constă dintr-o simplă reproducere, activitatea se bazează pe impunerea autorităţii cadrului didactic şi se constată un grad crescut de pasivitate al elevilor.
În comparaţie cu metodele tradiţionale, cele interactive sunt centrate pe elev şi pe activitate, au la bază comunicarea multidirecţională, pun accent pe dezvoltarea gândirii, pe formare de aptitudini, deprinderi. Evaluarea, spre deosebire de metodele tradiţionale, este una formativă şi încurajează participarea copiilor, iniţiativa şi pune accent pe creativitate. Continuarea

Tradițional și modern în abordarea procesului didactic

Autor: înv. Leu Mihaela Mioara
Școala Gimnazială Morteni, jud. Dâmbovița

Educația înseamnă iluminarea ființei, scoaterea la suprafață a adevărului, înțelegere și revelare. Prin educație, omul se eliberează de întunericul din el și din jurul său, intrând în sfera luminii adevărului, a binelui, a dreptății, a valorii. „Educația este cea mai mare și grea problemă ce i s-a dat omului spre rezolvare.”
Sistemul de învățământ contemporan din România se caracterizează prin deschidere și dinamism față de nou, dezvoltându-se în același timp cu cerințele societății moderne în care trăim – cu progres economic, cultural, dar mai ales științifico-tehnic. Modernizarea învățământului vizează toate componentele procesului de învățământ începând cu conținutul și continuând cu metodele, mijloacele și formele de organizare. Astăzi folosim la clase în aproape toate activitățile videoproiectorul.
Între învățământul tradițional și cel modern nu poate exista o opoziție, deoarece nu există clar delimitat un „prag” unde se termină tradiționalul și unde începe modernul. Este discutată însă relația dintre tradițional și modern privind metodele de predare, acestea fiind împărțite în tradiționale și moderne și văzute chiar în opoziție unele față de altele. Continuarea

Metoda didactică, între tradiţional şi modern, în actul de predare – învăţare

Autor: prof. înv. primar  Fotin Alexandrina
Liceul Pedagogic „Spiru Haret” Focșani, Jud.Vrancea

Motto: “Oricare specialist care a devenit sau va deveni cadru didactic, trebuie să studieze în mod aprofundat instrucția și educația …”Jean Piaget

Didactica este o disciplină pedagogică, o ramură a științelor educației, al carei obiect de studiu este procesul de învațământ, ca principala modalitate de instruire si educare. Etimologia cuvântului “didactica” se afla in termenii grecești: “didaskein” = a învașa; “didaktikos” = instrucție, instruire; “didasko” = învațare, învațământ; “didactike” = arta învățării. Originea cuvantului indică faptul că în sfera lui intră tot ce se referă la procesul de predare-învațare. Termenul a fost introdus in circulație de către Jan Amos Comenius (1592-1670), prin lucrarea sa “Didactica Magna”, publicată în anul 1632 în limba cehă și în anul 1657 în limba latină. În semnificația sa inițială, termenul de didactică avea înțelesul de “omnes omnia docendi artificium”, adică “arta universala de a-i invata pe toti totul” sau “… un mod sigur și excelent de a înființa asemenea școli în toate comunele, orașele și satele oricărei țări creștine, în care tot tineretul, de ambele sexe, fără nici o deosebire, să fie instruit in științe, călăuzit spre moravuri bune si plin de evlavie, iar în acest chip să fie îndrumat în anii tinereții spre toate cele necesare vieții prezente si celei viitoare si aceasta concis, plăcut si temeinic. Continuarea