Studiu de specialitate – Învăţarea activă prin stimularea potenţialului creativ

Autor: prof. înv. primar Stanu Monica
Şcoala Gimnazială Goieşti, com. Goieşti, jud. Dolj

Creativitatea este definită uneori ca fiind “procesul prin care un individ sau un grup plasat într-o situaţie dată elaborează un nou produs, original, în conformitate cu necesităţile şi scopurile situaţiei respective”. Alţii o definesc drept “capacitatea de a organiza (sau reorganiza) elementele câmpului perceptiv sau imaginativ, indiferent dacă este vorba de joc, principii matematice sau cuvinte”.
În 1950, Guilford, într-o adresă către Asociaţia Psihologilor Americani, a formulat două idei noi cu privire la creativitate, cu o serie de consecinţe teoretice şi practice considerabile:
* aptitudinea creativităţii este prezentă-la niveluri variabile-dar la toţi indivizii normali;
* procesul creativ poate fi realizat în mod intenţionat, el poate fi învăţat şi dezvoltat la un mare număr de indivizi.
La aceste idei se adaugă şi cele ale lui Osborn, potrivit cărora cercetarea de grup poate favoriza în anumite condiţii creativitatea. În consecinţă, în S.U.A. şi în Europa a apărut un ansamblu de cercetări vizând explorarea raportului dintre creativitate şi inteligenţă, creativitate şi imaginaţie, precum şi încercări de depistare a “personalităţii creative”. Continuarea