Studiu de specialitate – Influența performanței școlare asupra nivelului de aspirație și a stimei de sine

Autor: prof. logoped Buduruță Maria Claudia
Centrul Judeţean de Resurse şi de Asistenţă Educaţională Botoşani

Evoluţia elevului pe plan şcolar nu rămâne fără urmări asupra dinamicii sale psihologice.
Există deja o serie de studii asupra consecinţelor de ordin psiho-social ale performanţelor obţinute de copil – în special adolescent. Studiul de faţă îşi propune abordarea acestei teme generale din două puncte de vedere distincte, unul pe plan psihologic intrinsec, iar altul din registrul dinamicii psihologice asociate cauzal performanţelor şcolare.
Astfel, se au în vedere în primul rând influenţele pe care le exercită nivelul de performanţă şcolară asupra stimei de sine a individului, ca rezultat al evaluărilor generale orientate asupra propriei persoane. Având în vedere determinările multiple ale stimei de sine, grupate în două registre de ansamblu – cel al comparării subiective cu propriile standarde, respectiv cel bazat pe comparaţiile sociale – performanţa şcolară se poate dovedi un criteriu important, cu influenţe semnificative asupra nivelului general de auto-evaluare al adolescenţilor.
Pe de altă parte nivelului de aspiraţie al elevilor faţă de performanţele lor viitoare pe plan şcolar. In această privinţă, performanţele din trecut pot funcţiona, pe plan psihologic, ca „ancore” în raport cu care subiectul să îşi construiască aşteptările vizavi de cele din viitor. Continuarea

Abuzul emotional şi fizic – obstacol major în formarea stimei de sine a copiilor

Autor: prof. înv. primar Claudia Antochi
Şcoala nr. 3 Siretu Mărăşeşti

Abuzul este un comportament agresiv sau necorespunzător îndreptat asupra copilului sau a cuiva care se află evident într-o situaţie inferioară şi fără apărare şi care are ca rezultat consecinţe fizice şi/sau emoţionale.

Abuzul poate fi de mai multe tipuri:

  • Abuzul fizic

Prin acest tip de abuz se cauzează leziuni/răniri ale corpului cum ar fi tăieturi, arsuri, fracturi osoase de la lovire,înţepături. Abuz fizic mai inseamnă şi  pedepsirea crudă a copilului (ex. ţinerea afară a copilului în timpul nopţii sau pe vreme rea );

  • Abuzul emoţional

În acest caz adulţii  transmit  copilului mesajul că el este lipsit de valoare, slab, neiubit, nedorit, in pericol sau că este valoros doar fiindcă îndeplineşte nevoile altcuiva. Refuzul de a oferi suportul emotional, izolarea sau terorizarea unui copil sunt forme ale abuzului psihologic.
forme de abuz  emoţional: abuzul verbal( ex.,,Eşti un prost!” sau ,,Nu eşti bun de nimic”!), stabilirea unor standarde nerealiste pentru copil (ex.,,ar trebui să iei numai calificative de foarte bine!”, ,,Trebuie să fii cel mai deştept, cel mai bun!”,, Fii şi tu harnică precum Ana”;

Violenţa domestică la care un copil este martor este de asemenea considerată o forma de abuz psihologic. Continuarea

Studiu privind imaginea și stima de sine la adolescenți

 Autor: prof. Melinte Manuela – Elena
Grupul Școlar  ”Alexandru cel Bun” Botoșani

Adolescența este o etapă importantă în conturarea personalității și definirea identității. La adolescență elevii sunt într-o permanentă căutare. Conduitele pe care adolescentul le adoptă se datorează achizițiilor psihice ale adolescentului care pot fi: conduita revoltei, conduita încrederii în sine, nonconformismul, conduita conștinței morale, conduita sexuală, conduita descoperirii identității vocaționale.

În adolescență se formează imaginea de sine care permite elevului o pozitionare socială și o raportare la ceilalți. Uneori el se poate confrunta cu o criză a identității premature și confuze. Rezolvarea acestui impas depunde de familie, prieteni și școală prin profesori. Adolescenții trebuie abordați cu multă delicatețe și îndemnați să-și descopere identitatea de sine care să conducă la autodeterminare socială și profesională.

Multiplele schimbări care se produc în perioada dezvoltării adolescentului au determinat efectuarea unor cercetări care vizează diferitele aspecte ale dezvoltării acestuia. Unele dintre acestea vizează imaginea și stima de sine și raportarea acestora la ceilalți factori ai dezvoltării.

Obiectivele studiului au fost identificarea aspectelor teoretice ale problemei imaginii de sine și a stimei de sine și evidențierea rolului acestora în structura personalității adolescenților.

Metodele, procedeele și tehnicile de cercetare au fost: observarea, chestionare pentru măsurarea imaginii și a stimei de sine, metode de prelucrare statistică a datelor colectate care au utilizat materialul bibliografic existent în domeniu.  Continuarea