Gândirea social – estetică a lui Eminescu în „Scrisori”

Autor: prof. Vatamaniuc Luminiţa Corina
Colegiul Tehnic „Petru Muşat”, Suceava

“Eminescu (…) a fost şi rămâne cea mai copleşitoare mărturie despre forma inegalabilă pe care o poate atinge geniul creator românesc, atunci când se alimentează din adâncimile fertile şi insondabile ale unui fond autentic.” (Ștefan Augustin Doinaș)
Marile resurse ale gândirii social-estetice a lui Eminescu, concepţia despre viaţă şi lume a poetului, protestul său romantic împotriva demagogilor contemporani, împotriva falselor idealuri ce caracterizau exponenţii societăţii suprapuse a vremii sale, indignarea şi revolta poetului împotriva viciilor incurabile îşi găsesc o expresie artistică desăvârşită în memorabilele sale Scrisori.
Scrisorile lui Eminescu ( I, II, III, IV, V – Dalila) sunt epistole literare cu un puternic caracter satiric, care duc mai departe şi umplu de lumină drumul deschis în literatura noastră, în veacul trecut, de Grigore Alexandrescu şi Costache Negruzzi, apoi continuat de Bolintineanu, Alecsandri şi Hasdeu. Continuarea