Școală – familie – un parteneriat pe cale de dispariție?

Autor: prof. Broscaru Irina Ștefana
Școala Gimnazială Rojiste, com. Rojiste, jud. Dolj

Părinții sunt primii și cei mai importanți educatori. De aceea, în relație cu școala, rolul familiei trebuie să fie bine definit. Dacă nu este așa, se constată disfuncții în activitatea de educație: elevul nu vine la școală lipsind nemotivat și părinții nu știu acest lucru; elevul nu este supravegheat în activitatea de învățare și apare insuccesul școlar, corigența sau chiar repetenția; elevul nu își organizează bine timpul liber în afara programului și este atras în viață »de cartier» ajungând de cele mai multe ori în atenția poliției.Uneori relația elevului cu familia nu îl ajută să se integreze în colectiv, ori familia este prea tolerantă și normele școlii par prea exigente, ori familia nu-l poate stăpâni și ca urmare constată o deteriorare a relației profesor /elev, elev/profesor. Continuarea

Studiu de specialitate – Şcoala, o a doua familie

Autor: prof. înv. primar Tiţa Oana-Cornelia
Şcoala Gimnazială Nr. 1, loc. Rovinari

Atât de fragili, de calzi şi inocenţi, micuţii păşesc într-o lume necunoscută, plină de mistere! Au stabilit relaţii (de prietenie, colaborare, competiţie), au socializat încă de la grădiniţă, dar acum, trecând pragul şcolii, totul pare mult mai serios. Unii dintre ei aşteaptă cu teamă noul început, fie din cauză că aşa le-a fost descrisă de către părinţi această instituţie (loc „plin de reguli”drastice, rigide, înspăimântătoare), fie temerea vine oarecum „firesc”, din trecerea la o nouă etapă despre care nu ştiu mare lucru, dar care se va risipi odată cu stabilirea contactului cu cadrul didactic şi colegii.

Prezentată ca „o a doua familie”, locul unde el, copilul curios descoperă „comori”, se joacă (învaţă prin joc, participă la jocuri de mişcare, de rol care-i plac atât de mult!), se destinde prin cântec, desen şi tot felul de alte activităţi, şcoala îi apare ca plăcută, protectoare, dar şi prieten de încredere ce-i oferă la toate întrebările răspunsuri. Dacă reuşeşte să-l mulţumească spiritual, să şi-l apropie prin activităţi interesante, corespunzătoare vârstei, să facă din orice acţiune o mică „sărbătoare”, să-i evidenţieze calităţile, să-l motiveze, îl va câştiga de partea sa, iar obiectivele propuse vor fi cu certitudine atinse. Continuarea

Implicarea familiei în procesul de dezvoltare a personalitãţii copilului

Autor: prof. înv. primar  Fotin Alexandrina
Liceul Pedagogic „Spiru Haret” Focșani, Jud.Vrancea

Familia este şcoala de acasã a elevilor, iar pentru ca obiectivele şi cerinţele educative sã fie comune, între învãţãtori şi pãrinţi trebuie sã existe o unitate de pãreri şi de acţiuni în vederea cultivãrii capacitãţilor elevilor şi a pregãtirii lor pentru o reuşitã integrare în societate. Toate acţiunile întreprinse de şcoalã cu pãrinţii elevilor urmãresc realizarea educaţiei cu respectarea deplinã a drepturilor copilului. Colaborarea şcolii cu familia trebuie sã asigure evoluţia de la o etapã la alta, a clasei şi a fiecãrui elev în parte.

Colaborarea dintre şcoalã şi familie se realizeazã prin şedinţele şi lectoratele cu pãrinţii, vizitele la domiciliul elevilor, discuţiile individuale cu pãrinţii şi o mai bunã cunoaştere a elevilor.

Atmosfera caldã şi de înţelegere în familie reconformeaza şi creeazã climatul necesar pentru munca intelectualã a şcolarului. În schimb, lipsa de înţelegere, severitatea, exigenţa prea mare sau „dãdãceala” au efecte dãunãtoare asupra copilului care se aflã în tensiune nervoasã, mai ales în perioada testelor de evaluare, în preajma examenelor sau spre sfârşitul semestrelor, când starea de obosealã începe sã se instaleze.

Datoritã modernizãrii şi perfecţionãrii învãţãmântului este firesc sã constatãm cã volumul de cunoştinţe al copilului depãşeşte cu mult ceea ce ştiam noi la vârsta lor, depãşeşte chiar unele cunoştinţe ale pãrinţilor. Continuarea