Studiu de caz – Rezistenţa românească – Deportaţii

Autor: prof. Nicolae Gabriel
Liceul Tehnologic “Costin Neniţescu”, Buzău

19 iunie 1951, comuna Partoş, regiunea Timişoara
Trenul în care stăm acum înghesuiţi ca vitele este doar unul din zecile de trenuri pline de oameni ca noi, care au fost „dislocaţi”. Linia ferată de la Partoş e acoperită, pe o porţiune mare, de garnituri de tren în aşteptare. În vagonul supraaglomerat, laolaltă cu oameni din satul nostru, respirăm cum putem, sufocaţi de frică şi de praf. Români, nemţi, şvabi, fără deosebire. Nu ştim ce ne aşteaptă. Ni s-a spus un singur cuvânt, pe care, auzindu-l, tata s-a încruntat de parcă toate speranţele lui s-ar fi năruit deodată: Bărăgan. Mamei i s-au umezit ochii, dar şi-a sters repede lacrimile, să nu o vedem noi. O ţin de mână pe Anuţa, surioara mea, care, la cei 6 ani ai săi, e nedespărţită de mine. Nimeni nu se plânge. Nimeni nu se împotriveşte. Continuarea

Studiu de caz – Rezistenţa românească – Din anii colectivizării

Autor: prof. Nicolae Gabriel
Liceul Tehnologic “Costin Neniţescu”, Buzău

Mărturia ţăranului Chiorpeca Mitica, sat Vintileanca, com Săhăteni, jud. Buzău
“Colectivizarea a început în 1949, mai întâi prin formarea întovărăşirilor agricole. Mai târziu au apărut şi Gospodăriile Colective, luându-ne bunurile, caii, căruţele şi pământul. Ne-au obligat să ne alăturam colectivelor agricole, iar cei care nu voiau erau bătuţi groaznic. Am fost nevoit să fug câteva zile la Mizil pentru a scăpa de ei şi de bătăile la care eram supus. Am fost nevoit să mă întorc şi să mă alătur Colectivului. Eram ultimul din sat care nu se înscrisese. Lucram toată ziua, chiar dacă era soare puternic sau ploaie. Dacă nu ne făceam norma pe ziua aceea nu mai primeam banii sau produsele cuvenite. Când nu ne mai descurcam, furam cereale şi le ascundeam în paie, ştiind că ele erau rodul muncii noastre de pe propriul pământ.” Continuarea