Relația dintre profesor și elevi

Autor: prof. Ioana-Adriana Popa
Școala Gimnazială „Oltea Doamna” , Oradea

Școala realizează prin activităţile sale instructiv-educative pregătirea elevilor pentru realitatea socială, având un rol deosebit de important, alături de profesor, în dezvoltarea elevului. Aşadar, profesorul este cel care are sarcina iniţiatorului, elevii urmând trecerea prin procesul iniţierii, profesorul fiind – de aceea – considerat iniţiatorul, cel care va conduce „ritualul” iniţiatic.
Dacă, prin comportamentul său, profesorul se face „acceptat” de elevi, se creează condiţii pentru ca întreaga clasă să devină receptivă, permisivă, deschisă cooperării. Clasa de elevi, colectivitatea şcolară, în general, este un mediu de comunicare între elevi, între profesor şi elevi, o comunicare deschisă, fără restricţii, fără formalisme. Prin comunicare urmărim astfel să fim receptaţi, înţeleşi, acceptaţi şi totodată să provocăm o schimbare de atitudine şi de comportament în rândul elevilor, ceea ce impune anumite particularităţi psihologice şi psihopedagogice din partea ambilor membri ai relaţiei pe care o presupune comunicarea. Continuarea

Rolul empatiei în relația profesor-elev

Autor: prof. Dinu Narcisa
Colegiul Tehnic ”Anghel Saligny”, Bacău

Profesorul este asemeni artistului care îşi proiectează opera şi apoi contribuie, alături de elevi la realizarea acesteia. Relaţia profesor-elev reprezintă principala modalitate de mediere didactică, de ipostaziere a acesteia într-o variantă umană, subiectivă.
Dincolo de conţinuturile care se transmit, în demersul didactic este foarte important tipul de interacţiune care se va stabili între clasa de elevi şi profesor, atitudinea acestuia în relaţionarea cu grupul şi cu fiecare elev în parte. Acest tip de relaţie este o construcţie reciprocă, dinamică, ce se modifică permanent, în funcţie de circumstanţe şi scopuri educative.
În opinia lui C-tin Cucoş, “relaţia cu elevii nu trebuie să se reducă doar la un aspect formal, administrativ, fiind reglementată de coduri deontologice sau normative instituţionale; aceasta se va adecva şi personaliza neîncetat, se va dimensiona şi relativiza la specificul grupului şcolar sau la membrii acestuia.”(Cucoş, C., 2002, p. 330). Continuarea

Actorii educaţiei (profesorul, elevul, relaţia lor, bariere)

Autor: prof. Rusan Oana-Raluca
Şcoala cu clasele I-VIII nr.195, Sector 3, Bucureşti

Profesorul este unul dintre cele mai importante elemente ale învăţământului, deoarece de felul cum proiectează lecţia şi o pune în practică depind atragerea elevului şi eficienţa sistemului.

Cadului didactic i s-a cerut să aibă o bună „pregătire de specialitate şi psihopedagogică”[1] pe care să o completeze permanent prin cursuri, cercuri  pedagogice, sesiuni ştiinţifice etc.

„ «Vocaţia pedagogică» şi o serie de calităţi morale(« însuşiri morale şi de caracter care-i înlesnesc comunicarea şi dialogul permanent cu elevul») «dragoste pentru copii», «bună dispoziţie şi umor», «capacitate de asimilare şi sinteză», «bună memorie, ordine şi claritate în gândire, atenţie distributivă şi spirit de observaţie», «plasticitatea vocabularului», «tactul pedagogic» etc. )[2] sunt câteva dintre elementele ce compun portretul dascălului ideal.

Creativitatea[3] este o altă trăsătură de personalitate a profesorului care rezultă dintr-o „perfectă pregătire profesională, psihopedagogică şi metodică a specialităţii” La clasă,profesorul trebuie trateze diferenţiat elevii ţinând cont de „particularităţile individuale şi psihosociale”, evitând să devină”un rutinier în aşteptarea pensiei”. Continuarea