Relația joc-învățare la vârste timpurii

Autor: prof. înv. primar Marioara Maria Carmen
Liceul Teoretic Iulia Zamfirescu, Mioveni, Argeș

Concepția modernă asupra educației preșcolare presupune folosirea din plin a învățarii dirijate și spontane considerând învățarea drept acțiunea principală a dezvoltării inteligenței copilului și o normare de bază a procesului de largă sociabilizare a copilului.
Se știe că învățarea este uneori obositoare – dacă nu intelectual, cel puțin fizic. De aceea, introducând cu mult tact, cu pricepere, activități de joc, creăm o legatură, o continuitate cu perioada de vârstă anterioară, iar prin reușita acțiunii întreprinse, îi dăm copilului satisfacție, îi captăm pentru mai departe intelectul, îl înviorăm.
În frageda copilarie, învățarea este naturală și spontană. Curiozitatea și gândirea care-l stimulează în joc sunt parte integrată din placerea sa de a învăța. Prin joc, copilul se aventurează în necunoscut, încercând să vadă cât poate să construiască de înalt un turn din cuburi; câte obiecte diferite poate modela din plastilină, testand astfel și materialul de joc și pe sine. Continuarea