Propoziţiile subiective pronominale

Autor: prof. Codruța Halas
Liceul de Arte Baia Mare

Varietatea problemelor pe care propoziţia subiectivă le ridică în analiza gramaticală şi, mai ales, complexitatea lor, lasă loc oricând discuţiilor, fiind considerată drept cea mai interesantă dintre subordonate.
Am abordat problematica propoziţiei subordonate subiective cu scopul de a confirma cu noi argumente şi situaţii soluţiile date, de a sugera noi interpretări sau chiar de a formula probleme noi, fără a avea pretenţia unei “inventarieri” sau a unei “atotcuprinderi”.
În funcţie de mărcile introductive, Ec. Teodorescu distinge două categorii de propoziţii subiective, “deosebite formal prin marca poziţiei, cât şi semantic, prin conţinutul pe care îl exprimă”: propoziţii subiective conjuncţionale şi propoziţii subiective pronominale”.
Spre deosebire de subiectivele conjuncţionale – care indică o acţiune, o stare sau o caracteristică, privite ca un fapt despre care se afirmă sau se neagă ceva prin predicatul regentei, subiectivele pronominale indică, prin pronumele introductiv, fiinţa sau lucrul care efectuează o acţiune, suferă un proces sau poartă o însuşire ori o caracteristică exprimată de predicatul verbal sau predicatul nominal din propoziţia regentă:
“Cine se măsoară cu alţii de dimineaţă până seara /, nu e om mare şi nici nu va putea să fie.” (N. Iorga) Continuarea