O pagină de istorie: „Armata română în Bucovina anului 1918”

Autor: prof. Cîţu George
Școala Gimnazială Ion Roată, jud. Ialomița

Contraofensiva victorioasă a armatelor americană, britanică și franceză pe frontul de vest în anul 1918 a dus la înfrângerea Germaniei și Austro-Ungariei. Capitularea statului austro-ungar a însemnat totodată și dezintegrarea acestuia. Una dintre provincii, Bucovina, luată Moldovei de către Imperiul Habsburgic în anul 1775 își v-a urma drumul firesc spre unirea cu patria mamă, România.
Drumul unirii Bucovinei cu România nu v-a fi unul ușor. La 24 octombrie/6 noiembrie 1918 bande de ucrainieni atacă diferite instituții din Cernăuți și în special devastează sediile Comitetului Național Român (C.N.R.) și pătrund în Palatul Național din oraș (locul unde își avea sediul C.N.R.).
Această situație a determinat trimiterea de către forul conducător al românilor din Bucovina a unui delegat la Iași pentru a cere ajutor (Calafeteanu Ion, Moisuc Pompilia Viorica, Unirea Basarabiei și a Bucovinei cu România. Documente. 1917-1918, Editura Hiperyon, Chișinău, 1995, p. 266). Alți ucrainieni erau susținuți de guvernatorul Bucovinei, Iohann von Etzdorf. Iar grupuri de soldați și foști prizonieri austrieci (care se întorceau de pe frontul rus) provocau dezordini (Drăgănescu Constantin, Campaniile din 1848-1849 și 1918-1919 în Transilvania și Ungaria, Tipografia Izvorul, București, 1930, p. 82). Continuarea

Reclame

Arme folosite în primul război mondial

Autor: prof. Mihaela Voloc
Liceul ” Alexandru cel Bun”, Botoșani 

În statele bătrânului continent european, evenimentele ultimilor zece ani de dinainte de primul război mondial, au tulburat opinia publică și au creat un climat încărcat de tensiuni. Dificultățile încep când vine momentul împărțirii rămășițelor ”Omului bolnav”. Lăcomia statelor balcanice li se adaugă intervențiile marilor puteri. Perioada 1871-1914, a fost numită ”La Belle Epoque” (Frumoasa epocă), dar sub raportul relațiilor internaționale, ea a fost caracterizată ca ”pacea înarmată”. Activitatea diplomatică a dus la formarea a două blocuri politice opuse, Tripla Alianță și Tripla Înțelegere, ceea ce a limpezit rivalitatea, dar a și agravat-o. Datorită acestor noutăți diplomatice, activitatea militară s-a concretizat în accenturarea cursei înarmărilor, trăsătură caracteristică a epocii, cu importante consecințe asupra vieții interne și internaționale. Manifestarea cea mai concretă a cursei înarmărilor a fost sporirea efectivelor militare. În marile state, dar și în altele, serviciul militar a devenit obligatoriu, cu excepția Marii Britanii și S.U.A. La nivel internațional, organizarea armatelor tindea să se uniformizeze, ca și echipamentul, armamentul și muniția, cărora li s-au adus încontinuu îmbunătățiri importante. Continuarea