Studiu de specialitate – Cunoașterea psihologică a elevului în contextul predării integrate

Autor: prof. înv. primar Vișcă Maria Cristina
Școala Gimnazială Coțofănești

„Eu sunt copilul. Tu ţii în mâinile tale destinul meu. Tu determini în cea mai mare măsură, dacă voi reuşi sau voi eşua în viaţă. Dă-mi, te rog, acele lucruri care mă vor îndrepta spre fericire. Educă-mă, te rog, ca să pot fi o binecuvântare pentru lume…” (din Child”s Appeal, Mamie Gene Cole)
Cunoaşterea psihologică a copilului este pentru dascăl o necesitate în ceea ce priveşte înţelegerea personalităţii acestuia, care, în această perioadă a şcolarităţii mici, este definită de o serie de modificări pe mai multe planuri. Din punctul de vedere al dezvoltării psihice în această perioadă se dezvoltă gândirea şi limbajul, se face trecerea treptată la cunoştinţele logice, la exprimări sub forma judecăţilor şi raţionamentelor. De aceea la această vârstă se pun bazele vorbirii şi scrierii corecte, dar şi ale unui comportament civilizat (Jinga, 1999). Din punctul de vedere al dezvoltării intelectuale, autorul J. Piaget, încadrează această perioadă în stadiul operaţiilor concrete (între 6-7 ani), stadiu ce este caracterizat de ,,interiorizarea activităţii externe care, pe plan mintal, devin operaţii concrete ce stau la baza formării conceptelor”(Jinga apud Piaget, 1996, pag 72). Continuarea