Postmodernismul şi metodele active

Autor: prof. înv. primar Ruba Loredana
Liceul cu Program Sportiv Satu Mare

Postmoderniştii împărtăşesc scepticismul faţă de posibilitatea adevărului, raţiunii şi universaliilor morale, o convingere că termeni ca trebuie şi rău sunt inadecvaţi, de unde rezultă insistenţa că interpretările subiective şi conflictuale sunt cele mai apropiate de posibilitatea oamenilor de a ajunge la „înţelegere”. (Vezi Vattemo, p. 67)
Anumite variante ale postmodernismului, ca şi nihilismul, privesc viaţa dintr-o perspectivă pesimistă, subliniind incertitudinea înţelegerii condiţiei umane şi faptul că a cunoaşte, presupune o contradicţie. În paralel cu anarhismul, postmodernismul chestionează autoritatea şi impunerea arbitrară a oricărui punct de vedere singular, sistemic; ambele tolerează perspectivele diferite, chiar contradictorii. Din romantism, postmodernismul a moştenit critica faţă de obiectiv, faţă de tot ceea ce este considerat permanent, faţă de unitatea timpului şi spaţiului, dezvoltând accentul pe trăiri, fantezie, emoţii, pe exotic, pe metafizic, sacru, deviant, primitiv, neobişnuit. Continuarea