Studiu de specialitate – Ion Creangă, Amintiri din copilărie Desprinderea de lumea ideală

Autor: prof. Pădurean Otilia
Liceul Teoretic ”Gheorghe Lazăr” Avrig

În operele sale, Ion Creangă rafinează arta populară, alegând veselia ca formă de apărare în faţa aspectelor ostile ale realităţii. Astfel, Amintiri din copilărie reprezintă victoria omului asupra timpului, întâmplările simple din acest roman al „copilăriei copilului universal” (Călinescu, G., 1982) devenind memorabile.
Recuperând copilăria din cele patru capitole ale operei, scriitorul humuleştean aduce în faţa lectorului o lume ideală care aparţine tuturor copiilor, plasată temporal într-un timp vag precizat, nedeterminat: vremea ceea, odată, vara, iarna, pe atunci, într-o zi, într-o dimineaţă.
În cadrul acestei dimensiuni temporale se conturează toposul, casa părintească, spaţiul devenirii lui Nică, din mijlocul Humuleştilor (Streinu, V., 1970), guvernat de jocul copiilor şi protejat de mama, Smaranda, plină de multe minunăţii, şi de tatăl Ştefan a Petrei: Continuarea

Reclame