Școală – familie – forme de colaborare

Autor: prof. înv. primar Ciobanu Claudia Veronica
Liceul Teoretic Emil Racoviță, Techirghiol

Parteneriatul şcoală-familie în zilele noastre primeşte noi valenţe. Scopul fundamental al acestei colaborări este prevenirea şi diminuarea devianţei şcolare, dar şi integrarea şcolii în societate. Dacă până în prezent acest parteneriat şcoală-familie a fost dezvoltat unilateral, fiind de multe ori considerat “responsabilitatea” şcolii, acest lucru trebuie să se schimbe pe viitor. Analizând documentele emise în cadrul Consiliului Europei se remarcă o nouă abordare privind dezvoltarea acestui parteneriat.
Conform acestor documente, în cadrul colaborării şcolii cu familia accentul este pus pe un angajament mutual clar stabilit între părinţi şi educatori, pe baza unui “contract parental”. Acest tip de contract se constituie ca un sistem de obligaţii reciproce în cooperarea părinţilor cu profesorii şi implică colaborarea părinţilor în activităţile şcolare şi extraşcolare, nu numai sub aspect economic, respectiv de a participa, susţine şi evalua eforturile şi acţiunile financiare ale şcolii, ci şi sub aspect educaţional-cultural. Continuarea

Studiu de specialitate – Importanța parteneriatului școală-familie în educarea copilului

Autor: înv. Jano Elisabeta
Școala Gimnazială „Petri Mor” Nușfalău

Şcoala are menirea să conştientizeze faptul că odată cu intrarea copilului în şcoală, funcţiile educative ale familiei nu încetează,ci se amplifică,în sprijinirea rolului de elev.
Familia trebuie să devină un participant activ în procesul de instruire-educare.De multe ori acest lucru rămâne la nivel de teorie pentru că e foarte greu să schimbi mentalitatea părinţilor, pentru a-i face să-şi înţeleagă datoriile faţă de copilul lor.Şcoala actuală încearcă prin diferite metode să atragă familia prin activităţile diferite pe care le propune şi doar rezultatele bune dobândite îi fac pe părinţi să conştientizeze importanţa implicării lor.
Este bine cunoscut faptul,că modalitatea prin care oamenii pot fi determinaţi să se implice în viaţa şcolii pe căi formale este să fie implicaţi mai întâi pe căi informale. Continuarea

Studiu de specialitate: Colaborarea familie – şcoală

Autor: prof. înv. primar Antoaneta Onel
Școala cu cls. I-VIII, Sagna, Neamț 

Una dintre cele mai importante condiţii ale creşterii eficienţei activităţii educative desfăşurate cu elevii o constituie asigurarea unei depline unităţi de acţiune a tuturor factorilor educativi: şcoală, familie, comunitate. Dacă este adevărat că şcoala este factorul de care depinde în mod covârşitor devenirea personalităţii umane, tot atât de adevărat este că educaţia coerentă nu poate face abstracţie de rosturile familiei în această comuniune. Şcoala şi familia sunt două instituţii care au nevoie una de alta.
Şcoala şi familia trebuie să găsească făgaşul colaborării autentice bazată pe încredere şi respect reciproc, pe iubirea faţă de copil, să facă loc unei relaţii deschise, permeabile, favorizante schimbului şi comunicării de idei.
Părinţilor le revine rolul esenţial în creşterea copiilor, asigurându-le acestora nu numai existenţa materială, cât şi un climat familial, afectiv şi moral. Sunt situaţii în care familia consideră că este suficient să se ocupe doar de satisfacerea nevoilor primare (hrană, îmbrăcăminte, locuinţă, cheltuieli zilnice etc.), ignorând importanţa unei comunicări afective, nestimulând dezvoltarea sentimentului de apartenenţă.

Acasă trebuie să creeze un mediu de încredere, echilibrat, în care copilul să se manifeste neîngrădit iar în relaţia cu şcoala pot colabora cu alţi membrii ai comunităţii şcolare pentru a crea un climat care sprijină învăţarea, atât în şcoală cât şi în afara ei.

Este necesar ca părinţii să îşi schimbe optica pe care o au asupra întâlnirilor din mediul şcolar, aceastea putând deveni un sprijin real în îmbunătăţirea relaţiei dintre părinte şi copil, părinte şi cadru didactic. Cercetările arată că „în programele în care părinţii sunt implicaţi elevii au performanţe mai mari la şcoală decât aceleaşi programe, dar în care părinţii nu sunt implicaţi” (Henderson şi Nancy, 1995). Gradul de implicare al părinţilor în viaţa şcolară a copiilor lor influenţează şi rezultatele acestora, în sens pozitiv: cu cât părinţii colaborează mai bine cu şcoala, cu atât notele copiilor sunt mai mari. Educaţia nu este un proces de care este responsabilă în mod exclusiv şcoala, dar nici părinţii; este un proces al cărui succes depinde de colaborarea dintre cele două părţi implicate. Continuarea