Autor: prof. Anicuţa Tofan
Colegiul Economic Mihail Kogalniceanu, Focșani
Labirintul este un spaţiu al confuziei şi al lucidităţii, un loc al rătăcirii şi al redescoperirii. Cititorul se desparte de profan şi intră în spaţiul sacru al labirintului dintr-un text literar.
Pe măsură ce înaintează în adâncul labirintului, are nişte opţiuni, alege căi întruchipate în personaje, parcurge un drum, îl schimbă, se întoarce, până când găseşte o ieşire personala, alta decât a personajelor, concretizată într-o interpretare, o idee pe care el însuşi o aşază responsabil in cuibul cărţii.
Pe parcursul călătoriei, drumurile interferează, ale personajelor, ale situaţiilor, ale trăirilor. Cititorul este ademenit de un personaj pe un drum principal, îl abandonează, apucă drumuri lăturalnice, ispitit de o apariţie episodică, dar niciodată nu renunţă să găsească centrul, miezul, esenţa operei.
Odată găsit, se produce, inevitabil, ieşirea din labirint, cu sentimentul unui descoperitor de lume nouă care va purta numele său, pe care o va stăpâni şi, după caz, o va împărtăşi şi altora, fie ca o pregătire pentru intrarea în labirint, fie ca pe o soluţie pentru aceia care nu au atâta determinare încât să înceapă o asemenea călătorie. Continuarea →