Studiu comparativ al metodelor de predare vechi și noi

Autor: prof. Grada Gina-Flavia
Colegiul „Csiky Gergely” Arad

Elevii prezintă particularităţi psihoindividuale, astfel încât se impune utilizarea unei game cât mai ample de metode de predare care să le valorifice potenţialul. Semnificaţia metodelor depinde, în cea mai mare măsură, de utilizator şi de contextul în care este folosită. Metodele tradiţionale, expozitive ori frontale lasă impresia că nu ar mai fi în conformitate cu noile principii ale participării active şi conştiente a elevului. Acestea pot însă dobândi o valoare deosebită în condiţiile unui auditoriu numeros, având un nivel cultural care să-i asigure accesul la mesajul informaţional transmis raportat la unitatea de timp.
Metodologia didactică actuală este orientată către implicarea activă şi conştientă a elevilor în procesul propriei formări şi stimularea creativităţii acestora. În acest context, prefacerile pe care le cunosc metodele de învăţământ cunosc câteva direcţii definitorii. Relaţia dinamică-deschisă constă în raporturile în schimbare ce se stabilesc între diferitele metode. Diversitatea metodelor este impusă de complexitatea procesului de învăţare, fiecare metodă trebuie să fie aleasă în funcţie de registrul căruia i se raportează. Continuarea

Analiza compartivă între metodele tradiționale și cele activ-participative

Autor: prof. Titu Neacșu
Colegiul Tehnic „Ion Mincu”, Timișoara

Pornind de la noile tendinţe utilizate, pe scară din ce în ce mai largă în educaţie, articolul realizată o analiză a metodelor tradiţionale şi activ-participative de predare, învăţare şi evaluare.
A. METODELE TRADIŢIONALE
Aceste metode se caracterizează, cu precădere, prin:
o centrarea pe profesor ca sursă de informaţii
o comunicarea unidirecţională
o transmiterea de cunoştinte
o evaluare = reproducere

AVANTAJE:
1. pot fi aplicate la începutul unui capitol, atunci când se introduc noţiuni noi, elementare, pe care cursantul urmează să le stăpânească şi pe baza cărora va construi; Continuarea

Metode tradiţionale şi moderne de evaluare la orele de limba şi literatura română

Autor: prof. Ghenoiu Elena Maria
Colegiul Tehnic de Transporturi Braşov

Noţiunea de “metodă“ se defineşte ca fiind un mod de cercetare, de cunoaştere şi de transformare a realităţii obiective. De asemenea poate fi considerată ca un procedeu sau un ansamblu de procedee folosite în realizarea unui scop.

Cele mai cunoscute metode tradiţionale sunt: evaluarea orală, evaluarea prin probe scrise şi testele docimologice.

La materia limba şi literature română este absolut necesară evaluarea orală. Această metodă de evaluare se va finaliza cu una din competenţele verificate la examenul de bacalaureat care, din păcate, nu se regăseşte în nota finală în momentul de faţă. Deşi necesită o perioadă mare de timp, ea trebuie folosită deoarece stimulează capacităţile elevului  de exprimare. Această metodă se poate moderniza, devenind interactivă în momentul în care elevul este provocat să-şi expună punctul de vedere, de exemplu într-o dezbatere sau ca raportor al grupei pe care o reprezintă .

Evaluarea prin probe scrise oferă cadrului didactic un set de informaţii care se referă la ortografie, punctuaţie, tipul de scris, aşezare în pagină, sistematizarea cunoştinţelor dobândite şi exprimarea scrisă. Creativitatea elevului este stimulată mai ales în compuneri, argumentări sau cerinţe referitoare la opinia lui în legătură cu opera literară studiată. Acest  tip de cerinţă se regăseşte atât la testarea naţională cât şi la bacalaureat.

Metodele dezvoltate de pedagogia modernă au scopul de a ajuta elevul în procesul de învăţare. Ele pot servi atât lui cât şi profesorului devenind suportul şi în discuţiile cu familia. În categoria acesta sunt incluse metode care sunt destinate evaluării calitative, centrate pe procesul învăţării de către elev. Folosire metodelor alternative poate fi Continuarea