Studiu de specialitate – Importanţa literaturii pentru copii în procesul instructiv-educativ din învăţământul preşcolar

Autor: prof. Fota Anca
Grădinița cu PP ”Căsuța cu Povești” Craiova

Literatura, ca artă a cuvântului ocupă un loc important în educaţia intelectuală, estetică, morală. Spre deosebire de muzică sau arte plastice ea foloseşte în activitatea de creaţie – cuvântul.
Literatura naţională îşi justifică existenţa şi îşi afirmă prezenţa în sfera culturii şi literaturii universale prin gradul de intensitate cu care reflectă ceea ce este propriu, caracteristic naţiunii căreia îi aparţine.
Referitor la literatura română, Mihai Eminescu scria într-un articol publicat în „Timpul” la 8 mai 1880: „O adevărată literatură trainică, menită să placă nouă să placă nouă şi să fie originală pentru alţii, nu se poate întemeia decât pe graiul viu al poporului nostru, pe tradiţiile, obiceiurile şi istoria lui, pe geniul lui. Tot ce-aţi produce în afară de geniul lui într-adevăr naţional, nu va avea valoare şi trăinicie, nici pentru noi, nici pentru străinătate”. Continuarea

Studiu de specialitate – Modalitatea de reflectare a temei naturii în opere literare românești aparținând genului epic, dramatic și liric din „Literatura pentru copii”

Autor: înv. Oprea Ramona Mirabela
Școala Valea Satului, com. Grajduri, jud. Iași

Dintotdeauna între om și natură a existat o legătură specială fără de care viața nu ar fi fost posibilă. Natura a fost când element protector, când înzestrată cu puteri magice, dar întotdeauna un element constant ce a stârnit admirație și inspirație pentru marii scriitori. Participarea naturii la stările sufletești ale oamenilor este reliefată în diverse opere literare. Printre marii scriitori care au evocat natura în operele lor literare amintim pe : Mihail Sadoveanu – „Baltagul” (operă epică), Ion Luca Caragiale – „O scrisoare pierdută” (operă dramatică) și pe Mihai Eminescu – „Dorința” (operă lirică). Continuarea

Studiu de specialitate – Literatura pentru copii – scurt istoric

Autor: prof. Slevoacă Crina
Școala Gimnazială Dumitra

Literatura pentru copii, continent imens, dar cu margini imprecise, s-a dezvoltat cu adevărat în timpul secolului al XIX-lea, în Occident.
Anglia este ţara care s-a arătat pionier în acest domeniu. Astfel în anul 1745 se deschide la Londra prima bibliotecă pentru copii.
Literatura pentu copii nu se constituie ca gen (conţine atât poveşti, cât şi romane, poeme, fabule), dar nici ca registru. Prezintă totuşi câteva caracteristici.
Cea mai mare parte a acestui tip de operă tratează cu claritate şi cu o relativă concizie probleme esenţiale pe care copilul le formulează greu, dar pe care le simte, le trăieşte şi le rezolvă datorită lecturii: de exemplu, frica sau dorinţa de a creşte, de a se maturiza, în Călătoriile lui Gulliver sau în Alice în Tara Minunilor. Continuarea

Muzica şi culoarea poveştilor – Opțional

Autor: prof. înv. primar: Lupşac Mariana
Grup Școlar “Ion Podaru”, Ovidiu, Constanța

Durata: 1 an şcolar
Număr de ore pe săptămână: 1 oră
Clasa: a III-a
Arii curriculare implicate: Limbă  şi comunicare, Arte, Tehnologii

ARGUMENT

Motto: “Nu e alta mai frumoasă şi mai de folos în toată viaţa omului zăbavă, decât cetitul cărţilor” (Miron Costin)

Literatura, ca artă a cuvântului, prin intermediul căreia realitatea este recreată în toată complexitatea ei, îi oferă copilului un întreg univers de gândire şi sentimente, de aspiraţii şi îndrăzneli, de înaripare entuziastă şi idealuri înalte. Desenul, ca artă   culorii, oferă  copiilor posibilitatea de a crea cu ajutorul pensulei universul miraculos al basmelor, manifestându-şi plenar personalitatea. Prin valorificarea creatoare a mesajului artistic, etic şi estetic al fiecărei creaţii în parte stimulează interesul, setea de cunoaştere, pasiunea copilului pentru literatură , muzică şi desen. Un conţinut variat, o mare diversitate a formelor de expresie artistică explică forţa de iradiere a literaturii pentru copii, contributia ei la formarea viitoarei personalităţi, la cultivarea unor puternice sentimente moral-civice.

Povestile si basmele au ramas de-a lungul veacurilor cele mai indrăgite de copii, incepând din primii ani ai copilariei şi până  aproape de adolescenţă. Mai intâi, ascultându-le şi mai târziu prin lectura lor, copiii îşi însuşesc din basme comoara nesfârşită  a  înţelepciunii populare. Producând o impresie puternică  asupra imaginaţiei şi sensibilităţii copiilor, prin morala lor pozitivă şi uşor de recepţionat, poveştile au o deosebită însemnătate educativă. Basmul este preţios şi pentru că  pune într-o lumină vie ce e bine si ce e rău, ajutându-l pe copil să -şi însuşească aceste reprezentări morale. Continuarea