Numărând cuvinte. Despre teza de bacalaureat la limba română

Autor: prof. Simona Chiş
Liceul “Alexandru cel Bun”, Botoşani

         Cum nimic nu e perfect pe lume, sigur că nici subiectele de la examenul de bacalaureat nu sunt perfecte. În ciuda schimbărilor constante aduse structurii acestora, precum şi conţinuturilor, ele ridică încă multe probleme şi suportă multe critici, care sunt, totuşi, foarte întemeiate.

Uitându-ne la teza de limba şi literatura română din ultimii doi ani, observăm la subiectul al III-lea – ca să pornim de la ceea ce e mai evident – impunerea unei limite nu de pagini, nici de rânduri, ci de cuvinte! Dacă pentru lucrările redactate pe calculator e firesc să ţinem cont de numărul de cuvinte – fiindcă sunt calculate automat – să ne imaginăm ce înseamnă a număra 600-900 de cuvinte în caz de examen! Timpul te presează, faci eforturi să te concentrezi, urmăreşti corectitudinea şi eleganţa exprimării, dar, peste toate, trebuie şi să socoteşti, cuvânt cu cuvânt, dimensiunea celor 2-3-4 pagini ale eseului! De fapt, nu numai atât! Cerinţa 9 de la subiectul I impune o limită de 60-90 de cuvinte, subiectul al II-lea va avea 150-300 de cuvinte, iar eseul, cum spuneam, 600-900 de cuvinte…Absurdul acestor formulări nu doar că aruncă în desuetudine maxima latină a lui multum in parvo, dar ne face să ne întrebăm dacă nu cumva, insistând atât de mult pe formă, se pierde din vedere tocmai esenţialul… Continuarea

Studiu privind îmbogăţirea vocabularului elevilor din ciclul primar

Autor: înv. Crețu Doina 
 Școala Gimnazială Nr. 1-sat Văleni, jud. Vaslui

Limba română ca limbă maternă şi ca obiect de studiu în şcoală, ocupă locul central în ansamblul general de pregătire a elevilor, fiind principalul mijloc de comunicare şi de informare. Tendinţa ultimilor ani, în ceea ce priveşte predarea limbii române, înclină către iniţierea elevilor în actul comunicării, ceea ce presupune stabilirea unor paralele de obiective şi metode mult diversificate şi îmbogăţite.

Forma de activitate cea mai importantă şi eficientă desfăşurată în şcoală este lecţia. Lecţia de limba şi literatura română posedă un potenţial educativ permanent şi pronunţat atât în plan cognitiv, cât şi în plan afectiv şi voliţional; ea trebuie privită în conexiune cu lecţiile celorlalte obiecte de învăţământ, dar şi cu configuraţia culturală a epocii.

În vederea formării deprinderilor de comunicare, se urmăreşte îmbogăţirea vocabularului elevilor prin folosirea exerciţiilor lexicale variate. Prin complexitatea lor, exerciţiile trebuie să ajute pe elevi  să devină vorbitori  ai limbii ca mijlocde comunicare socială şi nu numai vorbitori ai limbii “de şcoală” şi   “pentru şcoală”.

         Exerciţiile lexicale folosite în ciclul primar sunt: Continuarea

Studiu de specialitate – Les interférences

Autor : prof. Radoi Alina
Școala cu clasele I-VIII, nr.1 Găneasa, Judeţul Ilfov

Je vais me rapporter ici aux deux langues qui ont un très grand degré de parenté ; la langue roumaine et la langue française qui ont en commun la langue dʼorigine: le latin.

Pour lʼélève roumain qui veut apprendre le français, ça cʼest une bonne chose, dʼun côté et une mauvaise chose, de lʼautre côté. Pourquoi cʼest une mauvaise chose? Parce quʼil existe tout le temps le besoin de faire des rapprochements entre la langue maternelle et la langue étrangère. Ceux-ci sont inévitables et peuvent causer les multiples interférences qui en découlent. Les effets sont parfois négatifs, parce quʼau moins, au niveau du vocabulaire, le message pourrait être totalement changé. Par exemple, si lʼon dit “ je mets les fleurs dans une vase” à un Français, celui-ci va certainement commencer à rire, parce que le mot vase est de genre masculin en français (une vase  signifie noroi en français)  et pas féminin comme en roumain. Cʼest pourquoi ces interférences linguistiques ont leurs risques et leurs effets négatifs.

La langue de base peut influencer positivement lʼapprentissage de la langue étrangère, lʼélève ayant la possibilité de transférer dʼune langue à lʼautre des mots communs(exercices,croissant,radio,politique, film, concert, parc, entamer; envisager; journal etc.) la prononciation identique des certaines consonnes- b,d,f,l,m,n,etc., Continuarea

Dezvoltarea creativităţii în orele de limba şi literatura română

Autor: prof. Becheru Ramona Florentina
Grup Şcolar Ferdinand I Rm. Vâlcea

Scopul studierii disciplinei Limba şi literatura română în perioada şcolarităţii obligatorii este acela de a forma progresiv un tânăr cu o cultură comunicaţională şi literară de bază, capabil să înţeleagă lumea din jurul său, să comunice şi să interacţioneze cu semenii exprimându-şi gânduri, stări, sentimente, opinii etc., să fie sensibil la frumosul din natură şi la cel creat de om, să-şi utilizeze în mod eficient şi creativ capacităţile proprii pentru rezolvarea unor probleme concrete în viaţa de zi cu zi, să poată continua în orice fază a existenţei sale procesul de învăţare.

Actul creaţiei este determinat decisiv de nivelul la care are loc comunicarea, în toate formele ei de manifestare. Chiar formularea conţinutului a ceea ce se transmite implică şi un efort de construcţie, cu elemente de creaţie simplă. Manualele şi programele actuale se bazează pe conţinuturi care duc la cultivarea creativităţii elevilor, prin diferite activităţi de învăţare. În planul de învăţământ, limba şi comunicarea ocupă locul cel mai important, deţinând un număr mare de ore pe săptămână. Acest lucru se datorează şi influenţei pe care literatura o are asupra psihicului uman şi a educaţiei oamenilor.

În studiul elementelor de construcţie a comunicării trebuie pornit de la învăţarea acestora prin mijlocirea limbii şi nu invers. Ele au rol de autocontrol, de autoreglare a exprimării corecte. A cultiva spiritul creator prin studiul elementelor de construcţie a comunicării înseamnă a asigura aplicarea în practică a noţiunilor şi categoriilor gramaticale. Activitatea de formare a capacităţii de lectură/citire are drept conţinut creaţii literare, unele ale unor scriitori cunoscuţi. Continuarea

Importanţa studierii limbii române

Autor: prof. Becheru Ramona Florentina
Grup Şcolar Ferdinand I Rm. Vâlcea

Limba română constituie principalul obiect de studiu în procesul de învăţământ. Studierea limbii române în şcoală prezintă o importanţă inestimabilă, deoarece limba română este expresia cea mai cuprinzătoare a fiinţei naţionale a poporului român, ea identificându-se cu existenţa milenară a acestui popor, cu modul lui particular de a înţelege existenţa, cu momentele istorice cruciale prin care a trecut, cu bucuriile şi tristeţile trăite din plin într-un spaţiu geopolitic destul de vitreg, cum spunea poetul: „ Limba noastră-i o comoară / În adâncuri înfundată, / Un şirag de piatră rară / Pe moşie revărsată. / Limba noastră-s  vechi izvoade, / Povestiri din alte vremuri / Şi cetindu-le-nşirate, / Te-nfiori adânc şi tremuri”.

Fără însuşirea corespunzătoare a limbii române nu poate fi concepută evoluţia intelectuală viitoare a şcolarilor, pregătirea lor corespunzătoare la celelalte obiecte de învăţământ. În ciclul primar importanţa limbii române ca disciplină şcolară capătă dimensiuni noi, determinate de faptul că această disciplină urmăreşte atât cultivarea limbajului oral şi scris al elevilor, cunoaşterea şi folosirea corectă a limbii, cât şi învăţarea unor tehnici sau instrumente ale muncii intelectuale care asigură dezvoltarea şi perfecţionarea limbajului precum şi succesul în întreaga evoluţie viitoare.

Dezvoltarea capacităţii de exprimare corectă, oral şi scris, implică în mod necesar cunoaşterea fundamentelor teoretice, de ordin lingvistic, pe care se bazează construcţia comunicării, înseşi competenţele de comunicare. Studiul elementelor de construcţie a comunicării  urmăreşte fundamentarea ştiinţifică a exprimării corecte a elevilor în limba română. Însuşirea noţiunilor gramaticale de către elevi reprezintă un proces complex. Spre deosebire de noţiunile din alte domenii ale realităţii, noţiunile gramaticale au un specific aparte, care determină şi anumite particularităţi ale procesului de formare a lor. Operaţiile de gândire care sunt implicate în procesul formării noţiunilor gramaticale: analiza, sinteza, comparaţia, abstractizarea, generalizarea au şi ele un specific deosebit. Continuarea

Soluții metodice care sporesc eficiența lecțiilor de limba română la clasele I-IV

Autor: înv. Voicu Ion
Școala cu clasele I-VIII Vânători, județul Iași

Randamentul școlar al studiului limbii, măsurat prin verificările orale și scrise, este apreciat îndeosebi, prin ceea ce știu elevii despre limbă și cum analizează textele literare și nu care este stadiul limbajului propriu al utilizării limbii în situații cerute de viață.

Cunoștințele dobândite astfel în exercițiile care se efectuează au întrebuințare în lecții, la lecții și pentru lecții, fără a avea șansa folosirii în afara școlii, fără a aduce un spor de capacități de comunicare verbală.

Din acest motiv, exprimarea elevilor noștri este, de obicei, sub nivelul răspunsurilor teoretice prin care ei probează faptul că și-au însușit cunoștințele de limba română.

În general, elevii care se pregătesc bine la limba română învață la fel de bine și la celelalte discipline școlare. Este însă greu de stabilit măsura în care studiul limbii a contribuit efectiv la perfecționarea exprimării. Se observă că elevii care stăpânesc bine noțiunile lingvistice și pot face reușite analize gramaticale, dar sunt mai slabi la literatură (nu au o lectură bogată și nu memorizează), se exprimă mai greoi decât elevii buni la literatură, dar care nu obțin rezultate la fel de bune la teorie și la analiză gramaticală.

Limba nu este un dat natural, biologic. Ea se învață în decursul anilor de studiu, în diferite situații de viață, prin formarea unor noțiuni și însușirea unor idei, prin sporirea culturii și, desigur, prin învățarea cuvintelor și a structurilor gramaticale prin care se exprimă acele noțiuni și idei. Continuarea

Metode tradiţionale şi moderne de evaluare la orele de limba şi literatura română

Autor: prof. Ghenoiu Elena Maria
Colegiul Tehnic de Transporturi Braşov

Noţiunea de “metodă“ se defineşte ca fiind un mod de cercetare, de cunoaştere şi de transformare a realităţii obiective. De asemenea poate fi considerată ca un procedeu sau un ansamblu de procedee folosite în realizarea unui scop.

Cele mai cunoscute metode tradiţionale sunt: evaluarea orală, evaluarea prin probe scrise şi testele docimologice.

La materia limba şi literature română este absolut necesară evaluarea orală. Această metodă de evaluare se va finaliza cu una din competenţele verificate la examenul de bacalaureat care, din păcate, nu se regăseşte în nota finală în momentul de faţă. Deşi necesită o perioadă mare de timp, ea trebuie folosită deoarece stimulează capacităţile elevului  de exprimare. Această metodă se poate moderniza, devenind interactivă în momentul în care elevul este provocat să-şi expună punctul de vedere, de exemplu într-o dezbatere sau ca raportor al grupei pe care o reprezintă .

Evaluarea prin probe scrise oferă cadrului didactic un set de informaţii care se referă la ortografie, punctuaţie, tipul de scris, aşezare în pagină, sistematizarea cunoştinţelor dobândite şi exprimarea scrisă. Creativitatea elevului este stimulată mai ales în compuneri, argumentări sau cerinţe referitoare la opinia lui în legătură cu opera literară studiată. Acest  tip de cerinţă se regăseşte atât la testarea naţională cât şi la bacalaureat.

Metodele dezvoltate de pedagogia modernă au scopul de a ajuta elevul în procesul de învăţare. Ele pot servi atât lui cât şi profesorului devenind suportul şi în discuţiile cu familia. În categoria acesta sunt incluse metode care sunt destinate evaluării calitative, centrate pe procesul învăţării de către elev. Folosire metodelor alternative poate fi Continuarea

Metode şi tehnici pentru dezvoltarea gândirii critice în orele de limba şi literatura română

Autor: înv. Popica Cristina Maria
Şcoala cu clasele I-VIII Mihail Sadoveanu Întorsura Buzăului

Aplicarea metodelor R.W.C.T. în cadrul orelor de limba română şi nu numai, cu consecvenţă, dau rezultate foarte bune la clasă. Ele asigură o instruire eficientă a elevilor, determină o motivaţie intrisencă pentru învăţare, ajută la operaţionalizarea în viaţa de zi cu zi a cunoştinţelor asimilate, iar informaţiile însuşite vor fi durabile. Aplicarea lor asigură înlocuirea învăţării reproductive cu o învăţare productivă, formativă, implicarea elevilor în realizarea unei învăţări prin colaborare şi cooperare, ajută la însuşirea de către şcolari a diferitelor tehnici de învăţare eficientă în scopul a fi pregătiţi pentru autoînvăţare şi educaţie permanentă. Folosind experienţa lor personală, elevii participă activ la procesul de învăţare, care se îmbunătăţeşte considerabil, devine conştient şi reflectează la propria lui evoluţie.

Un cadru didactic care foloseşte zilnic metodele şi tehnicile pentru dezvoltarea gândirii critice, va scăpa de monotonia orelor de altădată, va avea un elan mai mare de lucru şi va avea mai multe satisfacţii profesionale.

„În cazul aplicării acestor metode elevul este pus în situaţia de a descoperi singur informaţia, căci informaţia astfel descoperită este reţinută mai uşor şi pentru o perioadă mai lungă de timp” (Scheau, I., 2000, pag. 5)

Deoarece la vârsta şcolarităţii mici, copiii sunt foarte atraşi de joc şi totul se învaţă mai uşor prin joacă, cu ajutorul metodelor de gândire critică, elevii vor percepe activităţile sub forma jocului bazat pe participare şi colaborare. Ei vor fi stimulaţi şi motivaţi să participe cu mai multă atenţie şi cu mai mult avânt la lecţii. Continuarea

Dezvoltarea creativității la elevi prin îmbogățirea, precizarea și nuanțarea vocabularului

Autor: înv. Voicu Ion
Școala cu clasele I-VIII Vânători, jud. Iași

Cercetările de ordin psihologic au evidențiat că trăsături specifice creativității se găsesc la orice individ normal, dotat cu posibilități ce pot fi dezvoltate printr-o educație adecvată, iar pe de altă parte, ideea că dezvoltarea acestor însușiri este necesar să fie făcută de la vârste mici, când gândirea poate fi ușor modelată.

Prin creativitate înțelegem capacitatea individului de a se manifesta independent și activ în orice domeniu de viață, în forme proprii copilului, deci cu elemente originale, rod al modificării gândirii, imaginației, puterii de investigație, al manifestării nestingherite a inițiativei și fanteziei copilului, când acesta se depărtează cât de cât de schemele știute de el până atunci.

Lecțiile de limba română, din orice compartiment, oferă numeroase prilejuri de a răspunde acestor cerințe.

În acest sens, exercițiile de vocabular oferă cele mai bune ocazii de a-și dovedi inventivitatea prin crearea de noi cuvinte, prin combinarea de sunete sau silabe, prin găsirea unor noi sensuri anumitor cuvinte date.

Activitatea în care vocabularul este valorificat creator și adecvat și diferențiază elevii dotați de cei mai puțin dotați este compunerea. Copiii sunt deosebit de inventivi și pot fi solicitați să realizeze cât mai multe combinații pentru un cuvânt dat, găsindu-i sensurile posibile de obținut.

Spre exemplu, în Dicționarul explicativ al limbii române, pentru cuvântul piatră, găsim mai multe sensuri ale acestui cuvânt. Acestea nu se depărtează total de sensul de bază, astfel că-l putem considera un fel de nucleu (Figura nr.1).

Piatră

a)      Piatră (rocă solidă);
b)      Piatră (grindină); Continuarea

Elemente de deontologie a evaluării în contextul creşterii calităţii actului educaţional la limba română

Autor: prof. Vira Adina
Colegiul Tehnic de Transporturi, Braşov

Conform distrincţiei cu care se operează în general, ontologia se ocupă cu ceea ce este şi deontologia se ocupă cu ceea ce trebuie să fie, cu ceea ce trebuie respectat. Cu alte cuvinte, această ştiinţă promovată de J. Bertham, trasează cadrul ideal de funcţionare a evaluării, normele care definesc o evaluare la cele mai înalte standarde de calitate ale acesteia. Totuşi, acest demers final al predării-învăţării implică numeroşi factori umani, cu subiectivitatea lor, cu trăsături specifice vârstei, mai ales în ceea ce-i priveşte pe elevi, cu experienţe de viaţă diverse, mentalităţi etc. Aceste elemente acţionează ca bruiaj al evaluării, distorsionând uneori procesul, până la anularea scopului de bază al acestuia. Prezentul articol îşi propune să consemneze câteva distorsiuni în evaluare, pe care le-am observat în cei şapte ani de predare, dar şi să identifice cauzele posibile ale acestora sau să propună soluţii pentru diminuare.

Una dintre cele mai evidente distorsiuni în evaluare, care poate fi uşor remarcată schimbând instituţia de învăţământ, este diferenţa relativ mare între volumul de cunoştinţe notat cu 7, de exemplu, la un liceu bun şi cunoştinţele, mult mai puţine, necesare pentru a obţine aceeaşi notă, la un liceu mai slab. Practic, în România, aceşti elevi vor da aceeaşi probă de bacalaureat la limba şi literatura română, corectată după acelaşi barem. Cel puţin unul dintre ei va avea surpriza să constate că a fost evaluat greşit, de cele mai multe ori, supraevaluat. Bineînţeles că există şi reversul medaliei acestei distorsiuni, cazul în care elevul să fie subevaluat. Acesta va trece cu brio orice probă de evaluare, dar, să nu uităm că bacalaureatul sau testările naţionale reprezintă finalizarea studiilor, moment în care elevul subevaluat a înregistrat deja destule frustrări şi nemulţumiri legate de activitatea lui, care părea că nu se ridică la nivelul aşteptărilor.

Altă distorsiune observată în activitatea didactică se referă la pragul notei 5, care, de multe ori se coboară foarte mult, pentru a se evita repetenţia sau corigenţa, mai ales în cadrul liceelor slabe. Deseori, a lasă un elev corigent devine o problemă de conştiinţă a profesorului, care trebuie să analizeze foarte mulţi factori implicaţi.

În privinţa examenelor naţionale, factorii care pot distorsiona evaluarea, pe care i-am observat cel mai des sunt lipsa respectării baremului, preferându-se o notare subiectivă, prin care se aprecia originalitatea, ineditul textului produs de elev şi nu cerinţa explicită din subiect. Acest factor apare mai ales în cazul itemilor subiectivi, unde diferenţa dintre aprecierile diverşilor profesori este mai mare, dar când se refuză respectarea celor mai riguroase indicaţii din barem, de exemplu încadrarea textului în 2-3 pagini, nu poate fi interpretată decât ca rea voinţă din partea evaluatorului.  Continuarea

Metode şi căi de integrare a jocului didactic în orele de Limba română

Autor: prof.înv.primar. Ţanu – Pohrib Iuliana
Şcoala Gimnazială nr. 1, Matca, jud.Galaţi

Alături de alte metode activ-participative folosite în predarea limbii române, un interes deosebit prezintă jocul didactic, o activitate cognitivă specifică vârstei şcolare mici, cu largi valenţe educative.

Copiii, care „se joacă învăţând” îşi însuşesc mult mai repede şi temeinic cunoştinţele. Prin joc se creează un climat propice conlucrării fructuoase între elevi pentru realizarea sarcinilor jocului, fiecare participant caută să se afirme, să contribuie cu idei proprii.

Locul jocului didactic în cadrul orelor de limbă română, este de obicei în partea finală a lecţiei. În acest caz, prin joc se consolidează, se fixează şi se sistematizează cunoştinţele predate. Dar există situaţii când, pe parcursul lecţiei, elevii dau semne de oboseală  şi îşi pot reveni, printr-o activitate atractivă, cu caracter de joc. De asemenea, jocul didactic se poate utiliza şi în prima parte a lecţiei. Ca urmare, putem să apelăm la jocul didactic în momentele cele mai potrivite ale lecţiei, în măsura în care prin joc se pot rezolva sarcini didactice cu mai mare eficienţă. Jocurile se pot introduce în lecţii, de la caz la caz, chiar în mai multe etape.

Până la intrarea în şcoală copilul trebuie să stăpânească fonetismul limbii române, vorbirea lui devenind tot mai inteligibilă.

Perioada prealfabetarǎ are ca obiectiv principal dez­voltarea şi corectarea vorbirii copiilor pe baza însuşirii cu­noştinţelor şi deprinderilor cerute de toate celelalte obiecte de învăţământ. La dezvoltarea auzului fonematic pot contribui cu succes unele jocuri didactice : „Cine vine la noi ?”, „Ce se aude afară?” , „Completează cuvântul”, Unde se găseşte  silaba?”. Tot sub formă de joc se vor face şi exerciţii de repetare a anumitor sunete care se pot prelungi. În această perioadă elevii sunt pregătiţi în vederea învăţării cititu­lui şi scrierii prin exerciţii de analiză şi sinteză fonetică. Continuarea