Studiu de specialitate – Lecţia – abordări teoretice în istoria pedagogiei

Autor: prof. înv. primar Săftescu Camelia
Şcoala Primară Cocoreni – Bîlteni

Cuvântul „lecţie“ are o etimologie latină, provenind de la verbul lego, legere cu sens de lectură cu voce tare a unui manuscris important, audiere, citire din manual şi memorare de texte de către elevi, ceea ce în Evul Mediu se concretiza în lectio, asociată cu meditaţia, realizate în principal, sub forma prelegerii, înţeleasă ca prezentare – repetare – memorare, lecţia fiind, mult timp, semnul unui învăţământ rigid, dogmatic.
Treptat, pe măsură ce sistemul pe clase şi lecţii s-a fundamentat şi dezvoltat, accepţiunea dată termenului a cunoscut o largă evoluţie, cantonându-se, din păcate, în domeniul organizatoricului, ceea ce, o vreme, a dus la sărăcirea conţinutului noţiunii.
Lecţia a fost lansată şi consacrată în plan universal de către Jan Amos Comenius (1592-1670), devenind forma de bază a organizării activităţii şcolare. Ea prezintă următoarele trăsături prin care se diferenţiază de alte forme de organizare:
– gruparea elevilor pe clase, în funcţie de vârstă şi de nivelul de pregătire;
– organizarea conţinutului învăţământului pe discipline distincte, cu programe proprii, eşalonate pe ani de studiu prin planul de învăţământ; Continuarea