Studiu de specialitate privind abordarea ludică în activităţile organizate la clasa pregătitoare

Autor: prof. înv. primar Nicolae Florina-Ramona
Şcoala Gimnazială Dragodana, jud. Dâmboviţa

Pregătirea copilului pentru activitatea din şcoală constituie scopul fundamental al activităţii din clasa pregătitoare şi în acelaşi timp şi criteriul esenţial al eficienţei activităţii desfăşurate la acest nivel, fapt evidenţiat de legea educaţiei. Această pregătire trebuie înţeleasă ca o adaptare reciprocă pe de o parte a copilului în şcoală şi pe de altă parte o adaptare a şcolii la copil.
Pedagogul Montessori consideră că mediul ambiant are un rol important în formarea personalităţii copilului. Problema dezvoltării este dominantă la vârsta scolarităţii mici, se menţine până la maturitate şi de aceea mediul trebuie adaptat la necesităţile copilului. În prima perioadă a şcolarităţii se pune problema adaptării mediului la copil şi apoi adaptarea copilului la mediul social.
Jocul este considerat forma fundamental de activitate în copilăria timpurie şi forma de învăţare ce influenţează decisive dezvoltarea liberă a copilului, permiţându-i totodată o explorare activă in iteracţiuni variate cu mijloace şi materiale, cu ceilalţi copii, dar şi cu adulţii.
Pedagogul M. Montessori s-a străduit să construiască pe cale experimentală o nouă lume, o lume a copilului, inaugurând relaţii adult-copil, educator-copil, în care educatorul nu trebuie să se substituie personalităţii şi voinţei copilului, făcându-l să lucreze forţat sau prin sugestie împotriva voinţei şi interesului acestuia. Continuarea

Studiu de specialitate – Jocul în orele de opțional – Folclorul copiilor

Autor: înv. Zsiros Gyöngyvér
Școala Gimnazială Nr. 1 Ip – Structura Zăuan, Sălaj

“Jocul este o acţiune sau o activitate efectuată de bunăvoie înlăuntrul anumitor limite stabilite, de timp şi de spaţiu, şi după reguli acceptate de bunăvoie, dar absolut obligatorii, având scopul în sine însăşi şi fiind însoţită de un sentiment de încordare şi de bucurie, şi de ideea că „este altfel” decât „viaţa obişnuită”. (Johan Huizinga)
Pentru elevii din ciclul primar, jocul este un stimulent principal pentru dezvoltarea psihică.Are un rol foarte important pentru pregătirea lor intelectuală şi pentru integrarea lor socială.Prin folosirea jocului,elevii îşi afirmă calităţile lor psihice, personalitatea, inteligenţa, voinţa, gândirea.
Prin joc, copiii ajung să deprinde modele de conduită ş reflectă la comportamentul propriu, să cunoască realitatea socială.Oferind copiilor posibilitatea de a-şi dezvolta gândirea imaginativă, este o adevărată alternativă educaţională.
Platon ne recomandă: „Faceţi în aşa fel încât copiii să se instruiască jucându-se. Veţi avea prilejul de a cunoaşte înclinaţiile fiecăruia.” Continuarea

Învăţarea prin joc – învăţare creativă

Autor: ed.  Antonica Chilea
Grădiniţa  PP nr. 5 Lugoj, Timiş

În condiţiile în care activitatea didactică a cunoscut o serie de transformări privind finalităţile, baza materială, legislaţie, influenţa mediului social  şi procesul concret de instruire, realizat prin activitatea  cadrului didactic, a fost marcat de utilizarea mai frecventă a unor metode şi mijloace mai eficiente. Problema căilor şi a mijloacelor de modelare a copilului în vederea optimizării potenţialului său creator tinde să ocupe astăzi un loc prioritar în ansamblul preocupărilor ştiinţei şi practicii sociale.

Educaţia, instrucţia, învăţarea trebuie să fie utile pentru personalitatea celui care învaţă, iar utilitatea nu poate fi măsurată decât după eficienţa lor psihologică, după noile procedee, structuri şi organizări câştigate, adică după totalitatea progreselor dezvoltării realizate prin educaţie şi învăţare, problemele învăţării fiind în strânsă legătură şi unitate cu problemele dezvoltării.

            Activismul personal, învăţarea ca activitate proprie a copilului este cadrul concret în care se realizează dezvoltarea, formarea proceselor şi a capacităţilor psihice.

Invăţarea şcolară se realizează prin interrelaţia funcţiilor şi proceselor psihice cu accent predominant pe procesele psihice cognitive. Va trebui să se ţină seama de caracteristicile intriseci ale copiilor, dar trebuie avut în vedere faptul că educatul este un sistem pe care îl creăm noi înşine, în mare măsură, prin educaţie. Continuarea

Idei atractive pentru recapitularea finală

Autor: prof. inv.primar Cercel Ramona Andreia 
Grup Şcolar „Zimmethausen”, Borsec

În condiţiile actuale, în care învăţământul şi ştiinţa se afirmă ca factori principali ai progresului social, se impune o eficienţă sporită a activităţii instructive-educative. 

O proiectare didactică riguroasă asigură eficienţa educaţiei. Ridicarea calităţii lecţiilor se poate realiza numai pe baza anticipării demersurilor care se vor întreprinde, deci prin proiectarea didactică. Practica a demonstrat că activitatea didactică devine cu atât mai rodnică, cu cât este pregătită mai temeinic.

Stabilirea precisă a obiectivelor didactice dă posibilitatea învăţătorului de a prefigura conţinutul lecţiei, desfăşurarea procesului instructiv-educativ, de a construi strategiile didactice cele mai adecvate obiectivelor şi de a cunoaşte în fiecare etapă gradul de realizare a performanţelor propuse.

Proiectarea activităţii didactice este complexă, deoarece constituie un proces de anticipare a ceea ce doreşte învăţătorul să realizeze împreună cu elevii săi în cadrul unei lecţii, sistem de lecţii, capitol, temă sau pe parcursul întregului an şcolar, pentru realizarea obiectivelor programei la disciplina pe care o predă. Proiectarea didactică este un demers personalizat.

Lecţia este înţeleasă ca un dialog între învăţători şi elevi, subordonat obiectivelor generale şi specifice ale procesului de învăţământ, operaţionalizate la nivelul colectivului de elevi.

Lecţia modernă se constituie într-un program didactic, respectiv un sistem de procedee de lucru şi acţiuni comune ale învăţătorului şi ale elevilor, structurate şi organizate în vederea atingerii obiectivelor instructiv-educative propuse în vederea activizării elevilor în procesul didactic. Continuarea

Locul şi rolul jocului în activitatea copilului preşcolar

Autor: prof. înv. preşc. Ştefancu Ioana
Grădiniţa cu P.P. NR. 22 Braşov

Jocul şi jucăria sunt doua elemente nelipsite în copilărie. Prin joc se poate pune piatra de temelie în constituirea copilului ca viitor cetaţean responsabil în societate. De aceea în cadrul programului ,,Educaţi aşa’’ am atras atenţia părinţilor că nu este suficient să cumpere jucării copiilor ci să se joace cu ei şi cum să o facă.

Copilul începe cunoaşterea cu mâinile. În jocul său cu obiectele,observă diferenţe ale proprietăţilor ca mărime,culoare,formă.Asemenea experienţe îl implică în procese notabile de clasificare, generalizare,de formare a conceptelor şi de rezolvare a problemelor.De exemplu, plăcerea de a se juca folosind un set de cuburi colorate,îl învaţă să le folosească în modalităţi diferite, conducându-l spre abilitatea ulterioară de a le folosi in operaţii matematice mai grele pe care le foloseşte in rezolvarea problemelor. Îngrijind florile si animalele de la ,,Colţul viu’’, copilul învaţă noţiuni importante referitoare la dezvoltarea fiinţelor – a plantelor şi animalelor.

Dimensiunea cognitivă şi intelectuală, imaginativă, de gândire a jocului este doar un aspect al puternicei sale infuenţe în învăţarea copilului,atât în stadiul de dezvoltare curent, cât şi ca pregătitor pentru învăţarea ulterioară. În ciuda unor prejudecăţi despre posibilitătile reduse de învăţare din experienţa proprie a copiilor,o bună parte din formarea lor este constituită prin autoformare.  Continuarea