Studiu de specialitate – Modernitatea poeziei lui Ion Barbu

Autor: prof. Cristea Cerasela Carmen
Colegiul Agricol „Dimitrie Cantemir” Huși

Poet modern, pentru care poezia „e o prelungire a geometriei”, Ion Barbu (1895-1961), pe numele său adevărat Dan Barbilian, impune în literatura română un nou model de poeticitate care îl singularizează printre poeţii interbelici. Ineditul operei barbiene, dar şi dificultatea receptării ei, constă, în opinia lui Tudor Vianu, în cultura sa ştiinţifică şi în extrema condensare a stilului său.
A debutat ca poet, în 1918, la revista Literatorul a lui Al. Macedonski. În anul următor el semna în Sburătorul lui E. Lovinescu. Poezia sa a fost un act pur voluntar şi, cum a scris într-un poem, narcisist. Un pariu colegial cu T. Vianu, câştigat într-un mod spectaculos. Continuarea

Eminescu și Ion Barbu – paralelă literară

Autor: prof. Crina Salnicean
Colegiul Tehnic”Aurel Vlaicu”, Baia Mare

Am ales spre analiza comparativa doua texte literare studiate, precum: ”Luceafarul” de M.Eminescu si “Riga Crypto si lapona Enigel” de Ion Barbu.

Cele doua creatii poetice prezinta atat asemanari , cat si deosebiri. De  remarcat sunt elementele comune celor doua texte literare, si anume: incadrarea in genul epic prin naratiunea cu caracter alegoric, prin prezenta personajelor-masti, prin relatare la persoana a treia, prin imbinarea descrierii cu dialogul. Un alt element comun este tema: incompatibilitatea dintre doua lumi, aspiratia spre un ideal absolut, nefericirea geniului, iubirea imposibila. De asemenea, actantii fac parte din regnuri diferite, din lumi diametral opuse: luceafarul – planul universal-cosmic, fata de imparat – planul uman-terestru; riga Crypto –regnul vegetal, iar lapona- regnul animal. Creatia barbiana a fost considerata de critica literara, si pe buna dreptate, “un Luceafar intors”, deoarece idila dintre regele-ciuperca si lapona se realizeaza in visul fetei, acesteia ii sunt adresate trei chemari-descantec, incantatii magice, tentatiile lumii terestre urmate de refuzurile fetei, iar in finalul poemelor personajul inferior isi gaseste perechea, in timp ce personajului cu aspiratii superioare ii este dat sa traiasca singur si nefericit, in cautarea iubirii sau a cunoasterii absolute. Continuarea