Eficienţa învăţării prin cooperare

Autor: prof. înv. primar Sîrbu Elena Laura
Şcoala Primară JUST 4 KIDS

Educaţia de calitate cultivă autonomia, încurajează gândirea independentă şi nu se limitează la memorarea unor cunoştinţe şi convingeri. Sensul învăţării prin cooperare este de a forma persoane care să rămână indivizi şi să lucreze eficient ca membrii ai unei echipe, persoane încrezătoare în puterile lor şi în capacităţile de colaborare.
Formarea grupurilor reprezintă una dintre sarcinile importante ale dascălului. Se consideră a fi trei momente extrem de importante : motivaţia, comunicare, acceptarea reciprocă. Dascălul va avea în vedere ca grupurile să atingă obiectivele propuse, fiecare membru al grupului să aibă sarcini concrete. Profesorul are rol de a planifica activitatea grupului, de a observa şi interveni atunci când e cazul. El poate interveni în activitate pentru a corecta erorile de înţelegere, concepţiile greşite cu privire la o activitate anume. El trebuie să ştie cum să intervină.Intervenţia nu va fi făcută prea des, nu va avea caracter directiv, ci doar îl va orienta pe elev şi îi va spori autonomia învăţării. El nu va oferi soluţii, ci va opri activitatea grupului respectiv, va evidenţia problema şi va solicita ca membrii grupului să o dezbată şi să găsească soluţii. După lucrul în grup se alocă timp fiecărei echipe să exprime cum consideră că a lucrat, dacă a fost sau nu eficientă echipa lor, dacă şi-au atins scopurile.
•Gândiţi, lucraţi în perechi, comunicaţi este o metodă uşor de aplicat la toate nivelurile de educaţie, la toate disciplinele şi la orice dimensiune a grupului . Continuarea

Studiu de specialitate – Învăţarea prin cooperare

Autor: prof. înv.primar Lungu Ionica
Școala „Mihai Eminescu” Craiova, Dolj

            Noile modificări şi mutaţii profunde ce caracterizează viaţa socială  aduc o serie de provocări în educaţie, schimbări pe care le simte efectiv copilul aflat în centrul acestui univers al cunoaşterii.

El, copilul, desfăşoară activităţi ce îşi pun amprenta asupra dezvoltării sale în cadrul colectivităţii,  unde descoperă universul real al copilăriei.

Cooperarea este tipul de interacţiune ce poate antrena 2  sau mai multe persoane ce au scopuri comune.

În aceste condiţii, învăţarea prin cooperare reprezintă modul de organizare al activităţii didactice pe grupuri mici, astfel încât lucrând împreună- elevii maximizează atât propria învăţare, cât şi a celorlalţi colegi. Presupune interacţiunea dinamică între mambrii unui grup mai mic sau mai mare . Este important faptul că, conceptul de învăţare prin cooperare se poate asocia cu cel de învăţare prin descoperire. Continuarea

Studiu de specialitate – Învățarea prin cooperare

Autor: prof. Stan Cristina 
Şcoala cu clasele I – VIII  Bâsca–Chiojdului, Buzău

Una dintre temele abordate frecvent de catre teoreticienii si practicienii educatiei o reprezinta invatarea prin cooperare.

Propunem aceasta tema de reflectie ca punct de plecare pentru schimbarea practicilor educationale, deoarece individualismul si competitia promovate in clasele din Romania pot fi echilibrate de practici educationale democratice si cooperative, care sa stimuleze participarea elevilor si ameliorarea rezultatelor scolare pentru asigurarea calitatii educatiei.

In randul cadrelor didactice, este larg raspandita opinia ca numai relatiile competitive genereaza o motivatie adecvata pentru invatare. Cel mai convingator argument pentru stimularea invatarii prin cooperare in scoala il reprezinta atat rezultatele numeroaselor cercetari, cat si efectele observate de catre profesorii care au introdus metode specifice invatarii prin cooperare la clasa.

Din 1898, cand a fost realizata prima cercetare pe aceasta tema, numeroase cercetari experimentale si analize corelationale au evidentiat diferentele dintre invatarea prin cooperare, invatarea individualista si cea realizata in situatii de competitie.

Rezultatele acestor cercetari reflecta:

  1. din punct de vedere al performantelor scolare: mai mult effort pentru a reusi, implicit, rezultate mai bune la nivelul tuturor elevilor (etichetati in mod traditional ca “foarte buni”, “mediocri”, “slabi”), motivatie intinseca, implicare in sarcina, o mai buna dozare a timpului disponibil pentru realizarea sarcinii, gandire critica.
  2. din punctul de vedere al relatiilor interpersonale: relatii mai profunde si mai calde intre eleviprin amplificarea spiritului de echipa, aprecierea si valorizarea diversitatii multietnice prin dezvoltarea empatiei si coeziunii la nivelul grupului de elevi.
  3. din punct de vedere al identitatii personale: intarirea eului si a identitatii de sine, dezvoltarea competentelor sociale, ameliorarea imaginii de sine, dezvoltarea capacitatii de a face fata adversitatii si stresului.

In ultimele decenii, cercetatorii s-au ocupat de amenajarea grupului ca mediu dee invatare, evidentiind eficienta ridicata a grupurilor de elevi ce indeplinesc o sarcina de invatare comuna. Clasa scolara este un grup social specific ce mediaza, in timp, schimbari cognitive fundamentale la nivelul fiecarui membru. Climatul clasei are un foarte mare impact asupra perceptiilor pe care le au elevii si cadrele didactice, reflecta motivele pentru care ei lucreaza (sau nu lucreaza) impreuna, capacitatea de a discuta impreuna si de a-si analiza critic ideile si reflecta caracteristicile clasei ca si comunitate de invatare.

Instruirea in grupuri mici constituie o alternativa din ce in ce mai uzitata, deoarece instruirea frontala limiteaza optiunile instructionale si este centrata pe cadrul didactic si nu pe elev.

Prin impartirea clasei in grupuri mici, responsabilitatea fiecarui elev fata de grup creste foarte mult. In loc sa reprezinte a 26-a parte dintr-o clasa de 26 de copii, elevul reprezinta un sfert dintr-un grup de 4. Nu mai trebuie sa astepte ca alti 25 de potentiali participanti sa-si spuna parerea, inainte ca ea sau el sa poata fi implicat intr-o activitate. (fragment)

 

Învățarea prin cooperare

Autor: prof. înv. primar Cîrstea Georgeta
Școala cu clasele I-VIII, Ișalnița, Dolj

Noile modificări şi mutaţii profunde ce caracterizează viaţa socială aduc o serie de provocări în educaţie, schimbări pe care le simte efectiv copilul aflat în centrul acestui univers al cunoaşterii.
El, copilul, desfăşoară activităţi ce îşi pun amprenta asupra dezvoltării sale în cadrul colectivităţii, unde descoperă universul real al copilăriei.
Cooperarea este tipul de interacţiune ce poate antrena 2 sau mai multe persoane ce au scopuri comune.
În aceste condiţii, învăţarea prin cooperare reprezintă modul de organizare al activităţii didactice pe grupuri mici, astfel încât lucrând împreună- elevii maximizează atât propria învăţare, cât şi a celorlalţi colegi. Presupune interacţiunea dinamică între mambrii unui grup mai mic sau mai mare. Este important faptul că, conceptul de învăţare prin cooperare se poate asocia cu cel de învăţare prin descoperire. Continuarea