Modalităţi practice de învăţare a matematicii în ciclul primar

Autor: înv. Bocşa Aurelia-Georgeta
Şcoala Gimnazială Muşca, com. Lupşa, jud. Alba

Trăim înconjuraţi de matematică, chiar dacă nu observăm, chiar dacă nu ne convine. Cel mai simplu joc, cele mai banale cumpărături, călătoriile, renovările, presupun cunoştinţe de matematică.
Cu siguranţă elevii noştri se gândesc de multe ori ce bine ar fi dacă această disciplină nu ar fi în orar. Ei bine, pentru a avea cât mai puţine astfel de gânduri, noi, dascălii, trebuie să-i îndrumăm astfel încât ei să vadă partea practică, folositoare în viaţa de zi cu zi a matematicii. Încă din clasele primare, se impune stimularea intelectului, a gândirii logice, a judecăţii matematice la elevi, încât matematica să devină o disciplină plăcută, atractivă, convergentă spre dezvoltarea raţionamentului, creativităţii şi muncii independente.
Încă de pe acum se însuşesc noţiunile de bază, “instrumentele” cu care elevul va “opera” pe tot parcursul vieţii şi pe care se clădeste întregul sistem al învăţământului matematic. Dacă sunt predate în mod sistematic, ţinându-se seama de particularităţile de vârstă ale elevilor, dacă sunt însuşite în mod conştient şi temeinic, cunoştinţele de matematică aduc o contribuţie deosebită la dezvoltarea gândirii logice şi creatoare, la dezvoltarea spiritului de receptivitate a elevilor încă din ciclul primar. Prin învăţarea matematicii se cultivă o serie de atitudini: de a gândi personal şi activ, de a folosi analogii, de a analiza o problemă şi a o descompune în probleme simple etc. Continuarea

Studiu cu privire la învăţarea matematicii prin activităţile practice

                                            Autor: înv. Crețu Doina 
 Școala Gimnazială Nr. 1-sat Văleni, jud. Vaslui

            Formarea personalităţii elevului activ, investigator, creator, participant, conştient la propria sa ″dăltuire″, constituie nu numai un principiu, ci o orientare a educaţiei contemporane.

Ceea ce dă farmec unei lecţii este atmosfera de învăţare, de muncă, de participare activă a întregii clase la activitate. O lecţie devine educativă prin acest activism ce trebuie să facă apel la efort de concentrare a atenţiei, la imaginaţie, gândire, flexibilitate şi originalitatea acesteia.

În timpul unei ore elevului i se va cere nu să asculte, ci să caute, să găsească răspunsuri adecvate, nu să înregistreze, ci să facă invenţii, să creeze, să-şi imagineze, nu să memoreze, ci să descopere  şi să argumenteze cu exemple personale.

Cultivarea unei atitudini pozitive față de matematică se poate realiza prin utilizarea diferitelor resurse pentru prezentarea conţinuturilor într-o formă accesibilă. Una din aceste resurse  este utilizarea materialelor de manipulare  folosite în activitățile practice care facilitează învățarea matematicii. Pentru atingerea obiectivelor matematice, trebuie să se urmărească următoarele aspecte: Continuarea

Studiu de specialitate: Rolul imaginației în învățarea matematicii

Autor: prof. Tiron Valentina,
Colegiul Național „Dimitrie Cantemir”, Huși

 Obiectivele și metodologia cercetării

Scopul proiectului

Pornind de la valoarea pe care întreg procesul de învățământ o acordă dezvoltării imaginației elevilor, precum și de la rolul acesteia în dezvoltarea personalității multilaterale a elevului, mi-am propus să realizez o investigație pentru a observa și arăta rolul esențial al imaginației în învățarea matematicii.

Ipoteza studiului

Puterea imaginației oferă posibilitatea de a gândi posibilul, de a elibera reguli și restricții despre ceea ce se propune spre a fi decoperite sau redescoperite (adevăruri științifice).

Obiective

Perioada de desfășurare a proiectului fiind de un an, activitățile desfășurate reprezintă complexul de lecții planificate în acord cu Programa școlară, folosind metode activ-participative și imprimându-se o preocupare permanentă din partea cadrului didactic pentru crearea fondului problematizat în însușirea-formarea conceptelor matematice.

Prin urmare, obiectivele propuse sunt:

-dezvoltarea operațiilor intelectuale matematice;
-formarea și dezvoltarea de deprinderi de activitate intelectuală;
-dezvoltarea performanțelor proceselor intelectuale;
-dezvoltarea potențialului de gândire imaginativă;
-formarea și dezvoltarea capacităților de rezolvare de probleme prin achiziția unor strategii adecvate;
-dezvoltarea încrederii în forțele proprii și a autocontrolului, a respectului față de colegi.

Eșantionul subiecților investigați: colectivul clasei a IX-a D al Colegiului Național „Dimitrie Cantemir”, Huși constituit din 27 elevi cu nivel de dezvoltare intelectuală medie.  Continuarea

Aptitudinile speciale şi creativitatea în învăţarea matematicii

Autor: prof. Tiron Valentina,
Colegiul Agricol „Dimitrie Cantemir”, Huşi

Dintr-o anumită perspectivă şi anume aceea a modului complet de manifestare, se obişnuieşte să se diferenţieze două moduri de creativitate: una generală, prezentă la persoanele cu rezultate deosebite în mai multe domenii ale cunoaşterii şi practicii umane şi alta specială sau specifică, întâlnită la persoanele care obţin performanţe inedite şi deosebite într-un singur domeniu, cum ar fi cel tehnic, artistic, literar, teoretic. Factorul care operează o astfel de diferenţiere ar fi un ansamblu de condiţii şi  relaţii speciale în cadrul cărora subiectul se formează şi trăieşte individual.

Ca primă impresie, rezultată dintr-o examinare sumară, de ansamblu a conţinutului lor, s-ar părea că între aptitudinea matematică şi creativitatea matematică, la una şi aceeaşi persoană, nu există raporturi de intercondiţionare, prima categorie de însuşiri  fiind, prin conţinutul structural şi rolul funcţional, mai aproape de aspectele cantitative ale creativităţii (volum, precizie, exactitate, strategii algoritmice), iar cea de a doua, de cele calitative (noutate, originalitate, strategii euristice, intuitive). Realitatea  este însă cu totul alta.

Deşi nu complet lipsită de elemente rutiniere, activitatea matematică rămâne în esenţa sa profund novatoare. Matematica nu poate fi caracterizată doar prin date precise, operaţii şi reguli clar definite, metode şi formule universal valabile. Ea este totodată şi imaginaţie, şi raţiune completativă şi dorinţă de perfecţionare. Elementele ei de bază sunt logica şi intuiţia, analiza şi construcţia, generalul şi concretul. Există cel puţin două categorii de persoane pentru care matematica are, cu precădere, un caracter de noutate şi originalitate: elevii, aflaţi în plin proces de cunoaştere şi învăţare a obiectelor şi relaţiilor matematice şi specialiştii- cercetătorii, confruntaţi mereu cu problematica, cu cerinţa elaborării, formulării şi rezolvării diferitelor probleme teoretice şi practice. Continuarea