Metode, tehnici și forme de lucru în sprijinul educării inteligenței emoționale

Autor: înv. Dobraniș Gabriela
Școala Gimnazială Ungureni, Bacău

Mulţi psihologi şi-au dat seama că această abilitate care asigură succesul în viaţa cotidiană este, pe de o parte, distinctă de inteligenţa academică, dar, pe de altă parte, constituie un fel de sensibilitate specifică faţă de practică şi relaţiile interumane. Astfel s-a născut o nouă formă de inteligenţă – cea emoţională.
Termenul “inteligenţă emoţională” a fost formulat pentru prima dată într-o teză de doctorat, în S. U. A., în 1985. Wayne Leon Payne considera că inteligenţa emoţională este o abilitate care implică o relaţionare creativă cu stările de teamă, durere şi dorinţă. Studiile privind inteligenţa emoţională sunt relativ recente, ele debutând în jurul anilor ’90 (John D. Mayer şi Peter Salovey, Reuven Bar – On, Daniel Goleman). Continuarea

Managementul inteligenței emoționale

Autor: prof. Negru Elena-Daniela
Colegiul Național „Gh. Asachi”, Piatra-Neamț

La modul general, psihologia consideră inteligența ca o aptitudine generală, de ordin intelectual, care contribuie la obținerea de performanțe în activități precum rezolvarea de probleme sau adaptarea la situații noi. Plecând de aici, psihologii au făcut distincție între mai multe tipuri de inteligență, care sunt în mod diferit dezvoltate în fiecare individ și care ne ajută la găsirea de soluții și la luarea deciziilor în diferite domenii de activitate. Astfel, Howard Gardner (1985) a pus în evidență existența a opt tipuri de inteligență: inteligența lingvistică, inteligența logico-matematică, inteligența spațial-vizuală, inteligența muzical-ritmică, inteligența corporal-kinestezică, inteligența naturalistă, inteligența interpersonală și inteligența intrapersonală. Continuarea

Studiu de specialitate – Jocuri pentru educarea inteligenței emoționale

Autor: prof. Florea Ioana
Grădinița Voinicel, Chitila, Ilfov 

            În perioada preşcolară, copilul traieste o amplificare şi diversificare a starilor afective, dar i se conturează şi posibilitatea de  valorizare a acestora.

Studii recente au relevat faptul că relaţiile afective şi stările emoţionale conturează ceea ce denumim”  inteligenţă emoţională”. Aceasta  se manifestă printr-o bună comunicare cu cei din jur, prin empatie, înţelegere şi  conduită civilizata in plan social.  In acest context  educatia de tip prescolar isi propune ca obiectiv prioritar stimularea unor comportamente şi atitudini   bazate pe  generozitate, spirit de echipş, receptivitate şi  implicare  prin acţuni de voluntariat în plan comunitar.

Pornind de la premiza că inteligenţa emoţională constituie liantul între persoana şi mediul din care face parte, în acest context  unul dintre obiectivele grădiniţei şi familiei este educarea copiilor în sensul omeniei, generozităţii, receptivităţii la durerile şi bucuriile celor din jur. Continuarea

Necesitatea valorificării inteligenţei socio-emoţionale în vederea optimizării procesului educaţional

Autor: prof. Popa Gabriela
Grupul Şcolar „Voievodul Mircea”, Târgovişte

M-am întrebat de multe ori de ce unele persoane cu un IQ ridicat, cu rezultate bune la învăţătură pe parcursul anilor de studiu suferă un eşec odată ce ies din sistem sau stagnează în carieră.

În urma unui curs de perfecţionare am învăţat că inteligenţa umană raţională se împlineşte şi se întregeşte prin cea emoţională. Inteligenţa emoţionala este deosebit de importantă pentru menţinerea unei stări de confort sufletesc, pentru a şti să punem în valoare emoţiile noastre pozitive.

Viaţa noastră emoţională poate avea influenţă asupra modului cum acţionăm în anumite momente în viaţa profesională şi de aceea este foarte important ca profesorul, fie el diriginte sau nu, să transmită elevilor nu doar cunoştinţe teoretice care se pot perima odată cu trecerea timpului ci deprinderi de viaţă.
Inteligenţa emoţională te ajută să îţi îmbunătăţeşti eficienţa socială. Cu cât creşte inteligenţa emoţională, cu atât îţi creezi relaţii sociale mai bune. Emoţiile îţi pot influenţa viaţa dar trebuie să înveţi să te cunoşti şi să utilizezi în favoarea ta aceste emoţii. Autocunoaşterea este foarte importantă, trebuie să-ţi cunoşti calităţile şi defectele şi modul cum reacţionezi în anumite situaţii. În acest mod îţi poţi pune în valoare aptitudinile intelectuale, creativitatea şi-ţi poţi asigura reuşita în carieră. Continuarea

Studiu de specialitate – Dezvoltarea inteligenţei emoţionale în alternativa step by step

Autor: prof. pt. înv. primar Anca Ioana Șugar
Șc. „Dr. Vasile Lucaciu” Satu Mare

            În calitate de pedagogi, trebuie să acceptăm ideea că educăm atât mintea cât şi inima copilului aflat în grija noastră. Scopul nostru este de a dezvolta deprinderile minţii şi a inimii tuturor copiilor cărora le suntem dascăli.

Inteligenţa emoţională este un alt mod de a fi inteligent: inteligenţa inimii. Aceasta înseamnă să cunoşti că în condiţii specifice trăieşti o anumită emoţie (furie, teamă, frică, tristeţe, jenă, bucurie, surpriză, etc), să recunoşti ce simţi la fiecare emoţie şi cum se exprimă în exterior, să ştii ce etichetă îi ataşezi pentru a putea vorbi despre acea emoţie, să-ţi controlezi emoţiile, să disociezi sentimentele internă de exprimarea externă, să ştii să iei decizii, să-ţi asumi responsabilitatea în ceea ce faci, să-ţi canalizezi sentimentele şi emoţiile astfel încât să fii motivat în atingerea scopurilor, să ştii să comunici cu ceilalţi despre trăirile tale şi ale celor din jur, să manifeşti empatie.

Datoria noastră este să le dezvoltăm copiilor capacităţi de a înţelege emoţiile şi de a folosi cuvinte despre emoţii, să recunoască asemănări şi deosebiri dintre stările emoţionale, capacităţi de a identifica emoţii la alte persoane, în opere de artă, în limbaj, în poveşti, în comportament.

Cum  este un copil inteligent emoţional?

  • este conştient de emoţiile sale şi vorbeşte liber despre ele;
  • recunoaşte emoţiile celor din jur;
  • comunică uşor despre ceea ce îl interesează sau îl preocupă;
  • ştie să spună NU fără să-i rănească pe alţii;
  • are un bun management al emoţiilor negative;
  • are bine dezvoltat sistemul motivaţional (îşi rezolvă sarcinile pentru că este conştient de utilitatea lor;
  • este sigur pe el în majoritatea situaţiilor, iar când nu face faţă situaţiei cere ajutor;
  • se adaptează uşor la persoane/situaţii noi;
  • are prieteni cu care se relaxează dar de la care învaţă modele noi de comportament. Continuarea

Inteligenţa emoţională – EQ

Autor: prof. înv. primar  Șugar Anca Ioana
Șc. cu cls. I-VIII „Dr. Vasile Lucaciu” Satu Mare

Am putea porni descrierea inteligenței emoționale lansând următoare întrebare:

Ce înseamnă succesul? Fiecare om are propria definiţie a succesului.

Succesul înseamnă să-ţi îndeplineşti scopul. Bineînţeles că pentru a-ţi atinge scopul ai nevoie de inteligenţă. Cu toţii ştim că a fi inteligent înseamnă capacitatea de a face conexiuni între informaţiile înmagazinate în memorie, de a le ordona eficient.

Se întâmplă deseori ca dintre doi elevi, unul cu rezultate foarte bune la învăţătură şi unul cu rezultate medii sau chiar slabe, acesta din urmă să ajungă directorul unei instituţii importante şi ajungem să ne întrebăm ,,cum se poate?”. Răspunsul ar putea fi ,, un grad de inteligenţă emoţională mai ridicat.

EQ este inteligenţa care ne face să ştim cum să ne gestionăm emoţiile şi cum să comunicăm eficient cu ceilalţi astfel încât să ne atingem scopurile. Evident este necesar să fim şi inteligenţi pentru atingerea scopurilor.

Termenul de ,,inteligenţă emoţională” a fost folosit prima dată într-un articol din anul 1990 de către psihologii Peter Salovay şi John Mayer . Cu toate că acest termen este relativ nou, componentele conceptului, inteligenţa emoţională pot fi datate până la arhicunoscuta afirmaţie a lui Socrate ,,Cunoaşte-te pe tine însuţi”. În biblie, atât în Noul  cât şi în Vechiul Testament ,, Nu fă altuia ce ţie nu-ţi place” şi ,,Iubeşte-ţi aproapele ca pe tine însuţi” pot fi văzute ca elemente ale inteligenţei emoţionale. Continuarea