Studiu de specialitate privind barierele intervenite în realizarea managementului cunoaşterii

Autor: prof. înv. primar Bucur Mariana Elena
Şc. Gimnazială “Mihai Eminescu” Năsăud
Jud. Bistriţa-Năsăud

Atingerea obiectivelor unei organizaţii şcolare în realizarea unui management al cunoaşterii poate eşua dintr-o multitudine de motive, şi unul dintre ele, foarte important de altfel îl reprezintă barierele comunicaţionale.

Datorită ponderii importante pe care o au acestea din urmă, ma voi concentra în continuare pe evaluarea factorilor care conduc la perturbaţii ale comunicării în unitatea şcolară în care îmi desfăşor activitatea.

1.  Bariere de comunicare de natură organizaţională

A.  Diferenţele ierarhice in organizaţie

Diferenţele poziţiilor in ierarhie atrag percepţii diferite ale problemelor din organizaţie. Cu cât sunt mai numeroase nivelurile ierarhice cu atat mai îndepărtat receptorul mesajului de emitent şi se poate denatura înţelesul mesajului sau se înţelege mai puţin. De exemplu intr-o organizaţie cu şase nivele ierarhice, se pierde 80% din înţelesul iniţial al mesajului şi are loc o comunicare defectuoasă a schimbărilor care trebuie realizate. Continuarea

Comunicarea managerială în contex european

Autor: prof. Becheru Ramona Florentina
Grup Şcolar Ferdinand I Rm. Vâlcea

Observăm că autorii din domeniul ştiinţei managementului, în general, ca şi cei din domeniul ştiinţei comunicării, în particular, sunt aproape unanimi în a susţine dificultatea elaborării unei definiţii suficient de precise şi cuprinzătoare care să facă posibilă înţelegerea tuturor aspectelor contextuale ale comunicării. Definiţiile cercetate diferă nu numai în funcţie de contextele sociale în care este studiată comunicarea, ci şi în funcţie de perspectiva ştiinţifică asumată de autori, astfel că perspectiva filosofică diferă de cea sociologică, de cea lingvistică şi, în particular, de cea managerială.

Denis McQuail, citându-l pe Dance, observă că acesta a identificat cincisprezece tipuri de definiţii, drept pentru care el însuşi ocoleşte asumarea uneia sau alteia.  Sultana Craia observă, la rândul său, cum “conceptul de comunicare a fost abordat, în timp, din perspective multiple, ceea ce a determinat o proliferare spectaculoasă a definiţiilor”, menţionând performanţa a doi cercetători americani care au inventariat nu mai puţin de 120 de definiţii.

A comunica, în dicţionarul explicativ al limbii române,  are sensul de a face cunoscut, a da de ştire, a informa, a înştiinţa, a spune, dar şi  a se pune în legătură, în contact cu ….Dacă primul sens cuprinde nemijlocit ideea de act liniar, orientat dinspre un comunicator către un receptor, cel de-al doilea sens semnifică un context mult mai larg, acela al interacţiunii dintre oameni: relaţie între persoane, cu precizarea că, deşi această relaţie este preponderent lingvistică, ea nu se reduce la aceasta, ci cuprinde totalitatea formelor de expresie umană codificate în limbaj.

Horst Rückle formulează o definiţie extrem de scurtă: comunicarea reprezintă schimbul de informaţii. Denis McQuail consideră comunicarea un transfer ordonat de semnificaţie. Definiţia o găsim şi la  Don Fabun, cu diferenţa că acest autor scoate din ea termenul ordonat. Este o definiţie limitativă, dar importantă pentru faptul că introduce un termen specific teoriei comunicării, semnificaţia. Continuarea