Studiu de specialitate – Rolul relaţiilor interpersonale în grădiniţă şi şcoală

Autor: prof. înv. preşcolar Băluţă Andreea
Şcoala Gimnazială Drăgoteşti        

                       “ Educatorul nu face altceva decât îndreaptă ceea ce natura a creat” Vasile Conta 

Jocul interacţiunilor reciproce dintre personalităţile implicate în procesul instructiv – educativ,, cadru didactic-elev – clasă”ar trebui să ocupe un loc primordial ca obiect de studiu. Subliniem complementaritatea actului de predare – învăţare, dar şi dependenţa acestuia de modele şi de aportul mediului educativ, de interacţiunile ivite, într-un cuvânt, ceea ce ar presupune o realitate psihosocială complexă: clasa de elevi.

Factorul relaţional ca şi considerent principal reliefează faptul că ,,…fiinţa umană, copilul situat într-un anumit mediu, este profund influenţat de acesta; comportamentul său diferă după cum trăieşte solitar sau în colectiv şi depinde, într-o mare măsură, de natura relaţiilor cu partenerii.” Continuarea

Modalităţi de realizare a educaţiei ecologice în grădiniţă

Autor: prof. înv. preşcolar Catrinoiu Roxana Maria
Grădiniţa Nr.4, Rovinari, Jud. Gorj 

           Educaţia ecologică reprezintă o modalitate prin care preşcolarul poate ajunge la cunoaşterea , înţelegerea şi respectarea naturii, a mediului înconjurător. Cunoaşterea naturii trezeşte gândirea copilului, contribuie la dezvoltarea capacităţii creatoare a preşcolarului, la dezvoltarea vorbirii corecte şi coerente, făcându-l astfel pe copil să mediteze asupra fenomenelor şi corpurilor ce-l inconjoară.

Odată cu venirea în grădiniţa, copilul face primii paşi în formarea unor conduite ecologice, adecvate ocrotirii şi îngrijirii naturii. Pentru realizarea acestora, se pune accent tot mai mult pe organizarea de activităţi, care să-i pună pe copii în contact direct cu natura, spre a-i cunoaşte tainele şi frumuseţile.

Un prim pas de realizare a educaţiei ecologice îl constituie desfăşurarea unor activităţi în mijlocul naturii precum: observări spontane sau dirijate, plimbări şi drumeţii, excursii,  în cadrul cărora copilul se bucură de frumuseţea şi bogăţia naturii. Continuarea

Studiu de specialitate – Grădiniţa – factor de dezvoltare socială

Autor: ed. Cucu Irina-Elena
Grăd. Nr.1 Bustuchin, jud. Gorj

Aportul grădiniţei la dezvoltarea socială a copilului este condiţionat de măsura în care educatoarea cunoaşte specificul acestui stadiu, disponibilităţile raţionale ale copilului, particularităţile lui temperamentale etc. Există o evoluţie spontană a raporturilor copilului cu ceilalţi de seama lui. Millar şi Reymond-Rivier, citaţi de P.Osterrieth, stabilesc patru faze care se parcurg de-a lungul copilăriei. Prima este prezentă la antepreşcolaritate când partenerului copil i se acordă foarte puţină atenţie, fiind ceva printer celelalte obiecte. Intrarea în preşcolaritate înseamnă parcurgerea celei de-a doua faze: asistarea la activitatea celuilalt atenţie sporită acordată acestuia, uitând adesea de propriile preocupări. Cea de-a treia fază specifică preşcolarităţii se instalează în jurul a cinci ani şi constă în relaţii active cu celălalt de tipul jocului asociativ şi care sunt facilitate mult de dezvoltarea capacităţilor de înţelegere şi comunicare verbal. A patra fază  apare la şase ani când comunicarea dintre copii este din ce în ce mai bună şi-şi pot articula reciproc acţiunile în cadrul diverselor activităţi preşcolare.

Evoluţia relaţiilor cu egalul este un factor foarte important al contracarării egocentrismului specific celor ce se află în acest stadiu, procesul manifestându-se ca un adevărat flux şi reflux al apropierilor de celălalt. Continuarea

Educaţia fizică – sursa de energie a copiilor preşcolari

Autor: prof. înv. preşc. Ramona Şerban
Grădiniţa nr. 199 „Strop de rouă”, Bucureşti

                                „Copilul este un atlet dotat cu o mare energie”.Van Aaken

      Educaţia fizică a copiilor preşcolari are ca scop educarea unei generaţii de tineri sănătoşi, viguroşi, rezistenţi, puternici, agili şi capabili de muncă.

Pe lângă activităţile desfăşurate în mediul familial, grădiniţa este instituţia în care copiii pot să-şi satisfacă dorinţa de mişcare,locul unde se realizează exerciţiile şi jocurile necesare pentru dezvoltarea lor fizică. Frecventând grădiniţa, copilul este controlat sub toate aspectele dezvoltării şi creşterii lui.

În grădiniţa de copii cele mai importante forme ale practicării educaţiei fizice sunt următoarele: activităţi frontale de educaţie fizică, gimnastica de înviorare, plimbările, excursiile, jocurile sportive şi alte forme în afara activităţilor obligatorii (serbări sportive, întreceri şi concursuri sportive, demonstraţii sportive).

Forma de bază în cadrul grădiniţei de copii este activitatea obligatorie-frontală de educaţie fizică. Mijlocul fundamental şi preponderent folosit în toate activităţile de educaţie fizică este exerciţiul fizic care are la orice vârstă, dar mai ales în perioada de creştere, un puternic rol educativ. Executând regulat exerciţii fizice corespunzătoare vârstei, copiii îşi perfecţionează o serie de deprinderi motrice aplicative necesare în viaţă: mersul, alergarea, săritura, echilibrul, căţărarea, aruncarea şi prinderea etc. Continuarea

Amenajarea spaţiului educaţional – condiţie esenţială a reuşitei procesului educativ în grădiniţa de copii

Autor: prof. înv. preşc. Ramona Şerban
Grădiniţa nr. 199 „Strop de rouă”, Bucureşti

       Copilul nu este o materie de modelat, ci o personalitate în devenire care se poate constitui ca partener a propriei sale formări.

Una dintre condiţiile esenţiale ale aplicării unui curriculum centrat pe nevoile, interesele şi dezvoltarea lui globală, se referă la crearea unui mediu educaţional adecvat, care să permită dezvoltarea liberă a copilului şi să pună în evidenţă dimensiunea interculturală şi pe cea a incluziunii sociale.

Noi, educatoarele suntem responsabile de crearea unui mediu favorabil de învăţare, fiind noi înşine parte integrantă a acestuia.

Programa activităţilor instructiv-educative în grădiniţa de copii prefigurează două mari tendinţe de schimbare, prezente în comportamentul cadrului didactic (educatoarei), care pun în centrul atenţiei copilul de astăzi: crearea unui mediu educaţional bogat, pentru o stimulare continuă a învăţării spontane a copilului şi introducerea copilului în ambianţa culturală a spaţiului social căruia îi aparţine, în ideea formării lui ca o personalitate autonomă şi conştientă de sine. Continuarea

Rolul întâlnirii de dimineaţă în activitatea zilnică a preşcolarilor

Autor: prof. înv. preşcolar Stan Corina –Gabriela
Grădinița ,,KISHERCEG’’, Miercurea-Ciuc

       Planul de învăţământ pentru învăţământul preşcolar cuprinde o serie de factori fără de care nu s-ar putea realiza o bună desfăşurare a procesului instructiv-educativ, nu s-ar putea asigura o continuitate în cadrul celei mai importante perioade de dezvoltare din viaţa copilului. Pentru desfăşurarea optimă a învăţării  trebuie să respectăm intervalul de vârstă, categoriile şi numărul de activităţi, capacităţile şi particularităţile de vârstă specifice fiecărui copil, activităţile de învăţare. Categoriile de activităţi de învăţare cuprind: activităţi pe domenii experienţiale ADE, activităţi liber alese de către copii ALA, activităţi de dezvoltare personală ADP.

Pentru derularea logică şi mai pe înţelesul copiilor, eu consider că ei trebuie să ştie încă de la primele ore ale dimineţii că în acea zi îi aşteaptă o mulţime de surprize, vor afla materialele cu care ei se vor juca astăzi şi nu în ultimul rând să ne întâlnim cu toţii, care să ofere un prilej de bucurie că a început o nouă zi. Ca  element de noutate, s-a introdus recent o nouă categorie de activitate Întâlnirea de dimineaţă.

Ce este oare întâlnirea de dimineaţă?

Este o activitate planificată, structurată care ocupă un rol important în programul zilnic. Cele 10 -15 minute dedicate la începutul zilei acestui tip de activitate creează o atmosferă pozitivă în grupă, pe tot parcursul zilei, antrenând fiecare membru al comunităţii grupei. Continuarea

Metode folosite pentru educarea creativităţii copiilor din grădiniţă

Autor: prof. Bisa Rodica
Grădiniţa P.P. nr. 1 Lugoj 

Tot mai mulţi psihologi afirmă că orice individ are disponibilităţi creative care se cer doar descoperite şi modelate.

Creativitatea joacă un rol din ce în ce mai important atât în viaţa noastră profesională, cât şi în cea privată. Deşi până acum nu i s-a acordat atenţia meritată, această aptitudine ne poate ajuta enorm în rezolvarea problemelor şi în relaţiile cu cei din jur. A fi creativ înseamnă a te adapta cu uşurinţă la noi situaţii, a da dovadă de flexibilitate şi originalitate în gândire şi a fi gata oricând să faci lucruri inedite.

Grădiniţa trebuie să-şi pună ca obiectiv general educarea creativităţii copiilor, folosind ca metode, problematizarea, învăţarea prin descoperire, convorbirea euristică, jocurile didactice, povestirile, activităţile practice, desen, pictură, modelaj, etc.

Noi am introdus în activitatea din grădiniţă în urma interesului manifestat de copii şi calculatorul, transformându-i în participanţi activi în actul creaţiei.

Exemple – ,,Decorează rama”, ,,Colorează imaginea”. Continuarea

Proiect educaţional „Mişcare şi alimentaţie sănatoasă – ecuaţia vieţii”

Autor: prof. Daniela Mioara Chisăliţă
Grădiniţa PP Nr 23 „Cuore”, Botoşani

ARGUMENT

Societatea de consum ne pune la dispoziţie o gamă variată de alimente unele mai nocive decăt altele care adesea atentează grav la sănătatea noastră. Obiceiurile alimentare defectuoase precum şi lipsa mişcării pot conduce in timp la obezitate si de ce nu la boli grave. Grădiniţa ca prim contact educativ instituţional al copilului are menirea de a forma deprinderi si a educa preşcolarul în vederea formării unui stil de viaţă sănatos.

Contextul/justificarea proiectului 

general:

5%din preşcolarii înscrişi în unitatea noastră sunt supraponderali datorită alimentaţiei nesănătoase şi a faptului că petrec mare parte a timpului liber în faţa calculatorului, a televizorului, sau desfăşoară prea puţine activităţi fizice. La aceasta se adaugă, potrivit discuţiilor cu părinţii, un procent destul de îngrijorător, circa 60%, care preferă dulciurile şi băuturile dulci,fructelor şi apei .

specific

preşcolarii din grădiniţele cu program prelungit sunt nevoiţi să petreacă zilnic în sălile de grupa în jur de 8 sau 9 ore ceea ce impune multă MIŞCARE;
-de multe ori condiţiile meteo împiedică ieşirea copiilor afară şi dezvoltarea unor activităţi de mişcare şi suntem nevoiţi să folosim sala de sport recent dată în folosinţă dar neechipată corespunzător
-în apropierea grădiniţei nu există spaţii de joacă amenajate astfel că mulţi copiii sunt luaţi acasă unde desfăşoară activităţi statice
-nu există programe de educaţie pentru sănătate pentru părinţi

Scopul proiectului:

    -adoptarea unui stil de viaţă sănătos în rândul copiilor şi al părinţilor bazat pe mişcare, pe consumul zilnic de fructe si legume, pe consumul de apă în detrimentul băuturilor dulci, precum şi servirea zilnică a micului dejun. Continuarea

Conceptul de predare în învăţământul preşcolar

Autor: ed. Cucu Irina-Elena
Grăd. Nr.1 Bustuchin, jud.Gorj

 În învăţământul preşcolar se operează deseori cu concepte ca: proces de instruire, sarcini de instruire, didactică preşcolară, termeni care sunt specifici, în mod deosebit, învăţământului şcolar. Pe diferitele trepte ale şcolarizării, predarea desemnează procesul prin intermediul căruia profesorul realizează transmiterea unui ansamblu închegat de cunoştinţe, în virtutea ascendentului pe care el îl deţine în raport cu elevii sub aspectul specializării sale, al experienţei de viaţă şi profesionale. Se înţelege că toate aceste diferenţe se regăsesc între cei doi parteneri generic ai relaţiei educaţionale din mediul preşcolar (educatoare-copilul preşcolar), cu deosebirea că-în acest caz-sarcinile de învăţare sunt mai puţin direcţionate din punct de vedere al specializării şi mult mai bine orientate în privinţa dezvoltării unor autentice experienţe de viaţă. Din aceste cauze şi poziţia pe care o deţine educatorul preşcolar la nivelul relaţiei “didactice” este mai puţin centristă, el apărând mai degrabă ca un partener de joc matur care cunoaşte toate detaliile jocului şi regulile care trebuie respectate.

În grădiniţă nu se predau lecţii, ci se organizează activităţi, adevărate ocazii de învăţare situaţională. Forţa şi eficienţa actului didactic depinde, astfel, de capacitatea educatorului sau  educatoarei de a reproduce o situaţie de viaţă pe care copilul să o găsească interesantă, atrăgătoare. Continuarea

Influenţa estetică a spaţiului educaţional

Autor: prof. înv. preşcolar Cojocaru Monica
Grădiniţa cu Program Prelungit Nr.23 Botoşani

Motto: „Copilul gândeşte în primul  rând cu ochii, cu urechile şi mâinile.” M.Debesse –„Etapele educaţiei”.

Grădiniţa trebuie să apere copilăria şi să-i ocrotească specificul. Educatoarea trebuie să se înscrie prin întreaga activitate noilor tendinţe şi să creeze un mediu educaţional adecvat, pentru o stimulare continuă a învăţării spontane a copilului şi să-l introducă pe copil în ambianţa culturală a spaţiului căruia îi aparţine. Un mediu cultural favorabil duce la formarea unor deprinderi intelectuale şi stimulează sentimente estetice, duce la aprecierea şi crearea frumosului şi la educarea laturii afective a copilului. Educatoarea trebuie să  manifeste flexibilitate şi creativitate, să evite rutina şi să acţioneze pentru un învăţământ global, integrat şi creativ, care are la bază educaţia. În acest scop planul de învăţământ asigură o abordare sistemică, permite parcurgerea modulară şi interdisciplinară a conţinuturilor activităţilor. Noul Curriculum pentru educaţie timpurie pune accent pe rolul educatoarei în procesul de activare  a funcţiilor mintale constructive şi creative ale copiilor, pe realizarea „dialecticii pedagogice” în care copiii şi educatoarea se află într-o interacţiune şi acomodare reciprocă, subtilă şi continuă. Obiectivele educaţiei estetice în învăţământul preşcolar, conform programei sunt: cultivarea interesului pentru pictură, modelaj, desen, stimulând posibilităţile de exprimare plastică liberă, spontană a impresiilor trăite în diferite experienţe; cultivarea spiritului de observaţie pentru a percepe mediul înconjurător; consolidarea deprinderilor de combinare a culorilor şi de organizare a compoziţiilor plastice; c ultivarea sensibilităţii artistice, formarea gustului estetic, a capacităţii de a înţelege şi a aprecia frumosul; cultivarea imaginaţiei creatoare; stimularea înclinaţiilor şi talentelor artistice ale copiilor.

Stadiul de dezvoltare  preşcolar este caracterizat de J.Piaget ca fiind stadiul „preoperaţional” sau al „inteligenţei reprezentative”, în sensul de dependenţă de reprezentări ca imagini cognitive ale realităţii. Copilul învaţă să examineze obiectele, operând cu diverse criterii (al formei, culorii, mărimii, suprafeţei, volumului),  învaţă să observe raporturile spaţial –poziţionale ale obiectelor aşezate în diverse ordonări. Procesele senzorial-perceptive se cizelează, modelează şi perfecţionează. Vizual, ei diferenţiază şi denumesc culorile fundamentale ale spectrului, roşu, galben, verde, albastru şi treptat şi pe cele intermediare:  portocaliu, indigo, violet.   Continuarea

Grădiniţa şi familia – parteneri în educaţie

Autor: prof. înv. preşcolar Cojocaru Monica
Grădiniţa cu Program Prelungit Nr.23 Botoşani

Alternativa educaţională Step by Step este fundamentată pe convingerea că implicarea familiei în cadrul programului este esenţială, de aceea unul din cele trei concepte de bază ale programului este accentuarea colaborării cu familia în modalităţi variate şi metode diverse.

Activitatea educativă din grădiniţă nu poate fi izolată, separată de alte influenţe educative ce se exercită asupra copilului şi mai ales, nu poate face abstracţie de acestea.

Educaţia trebuie să se manifeste permanent ca o acţiune coerentă şi unitară a grădiniţei şi familiei. Interesul comun determină o mişcare de apropiere cu dublu sens, familie – grădiniţă, grădiniţă – familie, în vederea unei suficiente cunoaşteri de ambele părţi. Unitatea de acţiune este condiţionată de unitatea de vederi, de un mod comun de lucru şi de o bună cunoaştere reciprocă.

Disponibilitatea părinţilor pentru soluţionarea în parteneriat a problemelor preşcolarilor trebuie formată şi stimulată. Părinţii sunt deschişi la sugestiile educatoarei atunci când sunt trataţi cu încredere, ca nişte adulţi responsabili, când educatoarea nu pierde din vedere faptul că părinţii îşi cunosc bine copiii, chiar dacă nu au întotdeauna abilitatea de a acţiona într-un sens favorabil acestora.

Echipa de educatori cu bunavoinţă şi competenţă poate avea abilitatea de a face din orice părinte un colaborator. Rezultatele concrete vor dovedi avantajele colaborării. Continuarea

Importanţa grădiniţei si pregătirea cadrului didactic din învăţământul preşcolar

                                                           Autor: prof. înv. preşc. Barbu Stela
Grădiniţa cu PN. nr. 6 Lugoj (structură a Grădiniţei PP. nr. 2 Lugoj)   

În contextul măsurilor privind aşezarea învăţământului din ţara noastră pe baze noi democratice,  o însemnată verigă a acestui sistem este învăţământul preşcolar, care are menirea de a oferi copiilor din ţara noasteă şanse  egale de adaptare la cerinţele şcolare.

Învăţământul preşcolar  din România a făcut timp de aproape patru decenii mari eforturi de a se moderniza sub aspectul structurii, al conţinutului  şi al metodologiei proprii.Eforturile respective , uneori suficient de optimiste şi promiţătoare au fost impulsionate de implicaţiile sociale ale revoluţiei tehnico-ştiinţifice, de metodele de reformă ale educaţiei preşcolarilor ,încercate cu mult succes în alte ţări. În aceată accepţie , învăţământul preşcolar a dobândit un  conţinut instructiv-educativ cu disciplinele şcolare, care se desfăşoară după o programă minuţioasă şi care urmăreşte pregătirea preşcolarului pentru  integrarea uşoară şi rapidă în activitatea şcolară.

Preocuparea pentru introducerea cat mai timpurie a copiilor intr-un sistem de educaţie instituţionalizat este justificată de faptul, că vârsta preşcolară şi şcolară mică reprezintă o perioadă fundamentală pentru dezvoltarea ulterioară a copilului.

Activitatea instructiv-educativă din grădiniţă se desfăşoară sub   îndrumarea directă a educatoarei .Prin specificul muncii pe care o desfăşoară , prin legătura permanentă pe care o are cu copilul, educatoarea contribuie la formarea omului de mâine , de aceea  munca ei este deosebit de valoroasă.

Pentru a putea desfăşura o muncă instructiv-educativă de calitate educatoarea  trebuie să fie foarte bine pregătită din punct de vedere profesional În primul rând, i se cere să cunoască temeinic psihologia şi  pedagogia preşcolară , precum şi metodicile învăţământului preşcolar. Pregătirea profesionala include, de asemenea şi cunoaşterea igienei preşcolare şi a unor noţiuni de logopedie şi defectologie .

Un rol din ce în ce mai însemnat în pregătirea educatoarei îl ocupă stăpânirea  cunoştinţelor şi a metodelor de studiere a personalităţii copilului ,aplicarea acestora în practica educativă.

În condiţiile unui învăţământ modern este necesar ca educatoarea să fie pregătită pentru mânuirea diferitelor aparate sau mijloace tehnice audiovizuale: aparat de proiecţie, calculator, videoproiector, etc. În pregătirea sa profesională educatoarea trebuie să ţină seama, că pedagogia ca şi celelalte ştiinţe se află într- o permanentă schimbare.Acest lucru implică necesitatea de a se perfecţiona în permanenţă , de a-şi îmbogăţi mereu cunoştinţele. Continuarea

Educatoarea

                                                                            Autor:  ed. Teleucă  Nicoleta
Grădinița P.P. Nr.64 Galaţi

 Se  cuvine să ne întoarcem gândurile spre cea care , ca şi o călăuză , ne însoţeşte în lumea plină de taine ale cărţii : educatoarea. Ea este cea care ia asupra sa povara , greu de purtat a cărţilor şi varsă din preaplinul său de înţelepciune , izvor al tainelor şi al cunoaşterii, al curăţeniei şi înălţării .

Precum o mamă, aceasta laudă şi ceartă, îmbie şi mustră cu blândeţe, priponind rele cu duhul răbdării necurmat, împăcând şi învăţând fără osteneală , alcătuind fiinţele plăpânde după ştiinţa şi credinţa sa.

O educatoare adevărată trebuie să poarte în suflet câte puţin din tăria stâncilor , din zbuciumul mărilor  şi din curajul vulturilor. O educatoare adevărata trebuie să fie abilă, sinceră , senină, niciodată ingândurată, prietenoasă, cu simţul umorului, echilibrată.

Pentru a forma oameni-cât mai oameni cu putinţă- educatoarea trebuie să fie ea insăşi o personalitate puternică, să aibă un  larg orizont de cultură,  să fie permanent stăpânită de dorinţa de autoperfecţionare, să fie sensibilă şi mai ales receptivă la tot ce este nou. Timpul acestui început de mileniu este puternic impregnat de ideea libertăţii. Nimic nu justifică ţinerea individului între zidurile inospitaliere ale unei colectivităţi artificiale. Spiritul timpului acordă tot mai mult credit oricărui context favorabil încurajării şi susţinerii dezvoltării libere fiecărui individ în parte. Continuarea

Colaborarea familie – grădiniță, factor determinant în socializarea copilului preșcolar

Autor: instit. Ion Axenia Simona
Grădinița cu Program Prelungit nr. 43, Step by Step Galați

Socializarea copilului preșcolar depinde în foarte mare măsură și de valorificarea eficientă a relației grădiniță-familie.

Preşcolaritatea este perioada formării iniţiale a personalităţii, perioada apariţiei primelor relaţii şi atitudini ce constituie un nivel superior de organizare a vieţii psihice a copilului. În locul dependenţei copilului de impresiile externe, dominării lui de câmpul său perceptiv, în locul instabilităţii şi fluctuaţiei emoţionale, în preşcolaritate vom întâlni detaşarea, desprinderea copilului de câmpul perceptiv, o mai mare organizare şi stabilizare a comportamentelor, fapt posibil datorită modificărilor esenţiale care se produc în structura activităţii psihice. Datorită faptului că la această vârstă activitatea copilului este stimulată nu de motive izolate, care se înlocuiesc unele pe altele sau care se contrazic reciproc, ci de motive corelate, stabile, care se întăresc reciproc se pun bazele formării personalităţii ca structură psihică relativ stabilă, invariabilă. Ierarhizarea şi stabilizarea motivelor constituie condiţia esenţială a formării personalităţii preşcolarului, în lipsa lor, copilul regresând spre comportamentele reactive.

Mediul familial ocupă un loc central în multitudinea factorilor determinanţi ai evoluţiei individului. Copilul nu este un adult în miniatură, ci el este, așa cum spunea Peirot,  un ”candidat la maturizare”, deosebit de receptiv la influenţele pozitive sau negative care se exercită asupra lui. Continuarea

Caracterizarea copilului preșcolar din punct de vedere afectiv

Autor: prof. Opriș Doina
Grădiniţa cu P.P.  Nr. 22   Braşov

 J. Piaget a analizat caracteristicile formării și acționării schemelor morale, admițând alimentarea lor prin modele parentale, dar acordând împortanță unor aspecte specifice cum ar fi, printre altele, rolul imperativ al regulilor prin acțiunea consecințelor. Copilul interiorizează însă și recompensele, dar și pedepsele, din care motiv trăiește și autodepășiri interioare.

Rolul educatoarei în dezvoltarea conștiinței morale este foarte mare, deoarece contribuie la conștientizarea regulilor. Colectivul generează securitate, situații de emoții comune de veselie, încântare, entuziasm, emoții de mândrie, stări de vinovăție (rezonanțe afective de culpabilizare prin încălcarea regulii), crize de prestigiu ( cinci- șase ani), de pudoare. Printre aceste tipuri de stări emoționale complexe există și așa-numitul sindrom al „bomboanei amare”, prin care se denumește situația în care copilul primește o recompensă nemeritată și conștientizează acest fapt printr-o emoție penibilă. Sentimentele de culpabilitate, ca și fenomenul de culpabilitate încep să devină active și creează trăiri diferite ca distanța psihologice între modelul acceptat (inclusiv regulile împuse în aceasta acceptare și felul în care a reacționat copilul). Conștientizarea acestei distanțe este o trăire interioară ce provoacă reacții afective, fapt ce duce la complicarea vieții interioare, exprimând îmbogățirea ei cu totul remarcabilă. Continuarea

Caracteristicile identificarii la copilul preșcolar

Autor: ed. Bularcă Maria
Grădiniţa cu P.P.nr. 23 Braşov

Afectivitatea constituie maculatura vieții de relație – tonalitate esențială subiectivă care, dilatând trăirile, le conferă pregnanță și le polarizează. Dezvoltarea emoțională în ansamblul ei trebuie raportată în perioada preșcolară la procesul identificarii. Acest proces trece prin câteva faze. În jurul vârstei de trei ani, identificarea se manifestă prin creșterea stărilor afective difuze în care copilul plânge cu lacrimi și râde în hohote, în exploziile lui de afecțiune, de abandon sau de mânie, după care se simte vinovat. În toate aceste împrejurări, exprimarea spontană este treptat influențată de conduitele admise și respinse din viața de toate zilele. Între patru și cinci ani, identificarea este mai avansată.

Identificarea se realizează cu modele umane cele mai apropriate, modelele parentale. Condiția de identificare parcurge patru etape. Prima se realizează pe seama perceperii unor similitudini de înfățișare cu modelele parentale (părul, ochii), a doua pe seama perceperii unor similitudini și caracteristici psihice (este tot așa de atent ca tata, tot atât de talentat ca mama). A treia etapă se realizează prin adoptarea de conduite, gesturi și atribute ale modelelor, iar ultima prin însușirea de conduite, gesturi și atribute pe care le identifică următind modelul. Ori de câte ori copilul percepe sau conștientizează similitudini cu modelul, identificarea se intensifică. Identificarea cu părinții începe din perioada antepreșcolară mai ales în etapa trei și patru. În perioada preșcolară sunt mai active etapele unu și doi. Când cei doi părinți sunt amândoi admirați, copilul se străduiește să se identifice cu amândoi. În mod obișnuit, identificarea mai activă este cu părintele de același sex. Împărțirea afectivității parentale nu se face fără frustrații și tensiune. Din fericire, există complementar o formă de amnezie infantilă puternică care eliberează copilul de tensiunea acestor aspecte afective.

Continuarea

Stimularea creativităţii la vârsta preşcolară

Autor: instit. Despa Mirela,
Grădiniţa Nr 1 Popeşti, Vrancea

 Preşcolaritatea este apreciată tot mai mult ca vârsta ce cuprinde cea mai importantă experienţă educaţională din viaţa unei persoane. Pe parcursul ei inregistrăm ritmurile cele mai pregnante în dezvoltarea individualităţii umane şi unele din cele mai semnificative achizitii cu ecouri evidente pentru etapele ulterioare ale dezvoltării sale . De aceea , nu putem face abstracţie de una din dimensiunile esenţiale pentru întreaga dezvoltare şi afirmare a personalităţii –creativitatea.
Din această perspectivă, subliniem că profilul psihologic al vârstei preşcolarităţii cuprinde multiple premise favorizante pentru cultivarea şi stimularea potenţialului creativ. Stimularea creativităţii este un demers socio-educaţional complex, ce cuprinde simultan fenomenele de activizare ( incitare şi susţinere ) antrenare, cultivare şi dezvoltare prin actualizarea virtualitităţilor creative, pentru accederea lor de la posibil la real, prin afirmarea efectivă .
Este necesar să avem în vedere întregul sistem al condiţiilor sau factorilor favorizanţi afirmării şi dezvoltării creativităţii, cum ar fi: factori structurali, intriseci creativităţii; factori de climat general în dezvoltarea şi afirmarea personalităţii copiilor ; factori de ambianţă psihosocială şi respectiv de climat psihoeducaţional –stimulativ pentru afirmarea şi evoluţia creatoare. Totodată este necesară utilizarea adecvată a diferitelor metode şi procedee specifice de stimulare şi antrenare a creativităţii. Orice fenomen de cautare euristică sau de noi restructurări şi reformulări ce pot fi rod al unui efort independent contribuie la antrenarea potenţialului creativ. Continuarea

Rolul şi aplicaţii ale jocului didactic matematic la preşcolari

Autor: instit. Despa Mirela,
Grădiniţa Nr. 1 Popeşti,Vrancea

Jocul didactic este  „un mijloc de facilitare a trecerii copilului de la activitatea dominantă de joc la cea de învăţare”. Termenul „didactic” asociat jocului accentuează componenta instructivă a activităţii şi evidenţiază că acesta este organizat în vederea obţinerii unor finalităţi de natură informativă  şi formativă specifice procesului de învaţământ. Imbinarea elementelor instructiv-educative cu cele distractive îi face pe copii să traiască stări afective complexe care determină participarea cu interes a acestora la activitate. Jocul didactic are o structură aparte. Elementele componente ale acestuia sunt: scopul jocului, conţinutul jocului, sarcina didactică, regulile jocului, elementele de joc.

După conţinutul lor, jocurile didactice pot fi: jocuri didactice pentru cunoaşterea mediului înconjurător, pentru comunicare, jocuri pentru dezvoltarea reprezentărilor matematice, jocuri muzicale ş.a. La baza acestui criteriu stau conţinuturile activităţii de învăţare.

M-am oprit asupra jocurilor pentru dezvoltarea reprezentarilor matematice.

Cercetările facute de specialişti în domeniu confirmă faptul că introducerea cunoştinţelor matematice în învaţământul preşcolar este cu atât mai eficientă cu cât se realizează devreme. Aceste cunoştinţe trebuie introduse treptat, pornindu-se de la acţiunea în plan extern cu obiectele, la formarea reprezentărilor şi abia apoi la utilizarea simbolurilor. Abordarea matematicii în această manieră este accesibilă preşcolarilor şi răspunde intenţiei de a-l determina pe copil să „descopere” matematica, trezindu-i interesul şi atenţia. Cunoscând faptul că jocul este activitatea fundamentală în grădiniţă, este firesc ca acesta să fie valorificat la maximum şi în predarea matematicii. In şcoală însă, jocul trece pe planul secund, locul lui fiind luat de o altă formă de activitate: învăţarea. Trecerea de la joc la învăţare se realizează prin intermediul jocului didactic. Acesta ocupă un loc bine determinat în planul de învăţământ al instituţiilor preşcolare, Continuarea

Stimularea creativităţii prin compunerea şi rezolvarea de probleme la copiii preşcolari

Autor: prof. Tiron Valentina
Colegiul Agricol „Dimitrie Cantemir” Huşi

În ideea pregătirii copiilor pentru a întâmpina cerinţele unei lumi în perpetuă  schimbare, este necesar ca aceştia să raţioneze clar şi să comunice eficient. Prin munca propriu-zisă în rezolvarea şi compunerea de probleme, copiii descoperă noi căi de gândire şi raţionare, ceea ce le va putea ridica nivelul matematic şi le va putea clădi încrederea în sine.
Rolul cadrului didactic este crucial în asigurarea unui mediu care se încurajeze asumarea riscului, discutarea ideilor şi testarea soluţiilor. Cu cât matematica este legată mai mult de cotidian, cu atât copiii vor conştientiza necesitatea matematicii în lumea lor. Obiectele  concrete din preajma copiilor sunt materia primă asupra căreia copiii acţionează pentru a-şi construi propriile realităţi. La început înţelegerea copiilor este legată de acţiunea lor asupra obiectelor. Înţelegerea lor, în  curs de formare, nu există în afara unor asemenea acţiuni.
Cei mici învaţă matematica prin explorare, ghicitori, observaţii, testare. Accentul  trebuie pus pe gândire şi înţelegere conceptuală şi nu exclusiv pe acurateţea calculului şi a vitezei. Rezolvarea problemelor de matematică reprezintă, în esenţă, găsirea unor soluţii asemănătoare problemelor reale pe care le putem întâlni în practică. Continuarea

Rolul limbajului în dezvoltarea preşcolarului

Autor: instit. Despa Mirela,
Grădiniţa Nr1 Popeşti, Vrancea

 Comunicarea prin limbaj este fundamentul pentru procesele de socializare, cunoastere şi învaţare. Orice întarziere în apariţia şi dezvoltarea limbajului împiedică dezvoltarea psihică a copilului. Limbajul este un ansamblu de abilităţi de ascultare, atenţie, imitaţie, inţelegere, memorare şi socializare. Stimularea dezvoltării copilului va urmări realizarea funcţiilor limbajului, rol suport pentru dezvoltarea intelectuală. Limbajul îi conferă copilului preşcolar autonomie şi posibilitatea de a se mişca cu usurinţă în mediul înconjurător. Imposibilitatea de a comunica prin limbaj atrage după sine stagnarea dezvoltării personalităţii copilului, ceea ce duce la modificarea relaţiilor lui cu  oamenii şi cu realitatea înconjurătoare.
Copiii trebuie să dobândească încă de la vremea preşcolară capacitatea de a comunica cu cei din jur, de a-şi exprima în mod inteligibil impresiile, gândurile, ideile, ceea ce va constitui o bază în activitatea şcolară şi apoi în activitatea şi viata socială de mai târziu. De aici decurge Continuarea