Studierea Literaturii în cheia gândirii critice și creative

Autor: Ala Morcov, profesor de limba și literatura română,
grad didactic I, L.T. Ion Creangă, c. Coșnița, Rep. Moldova

Învățământul modern se construiește pe instruirea interactivă  care impune profesorului asumarea funcției manageriale cu o multitudine de roluri. Deci, promovând instruirea interactivă, pedagogia modernă se axează nu doar pe profesor , dar și pe elevul ce devine un participant activ al procesului instructiv. În așa fel se stabilesc relații de parteneriat între profesor și elev în procesul instructiv-educativ. Optând pentru promovarea pedagogiei interesului și a problemei, M.Minder în lucrarea Didactica funcțională, afirmă că instruirea funcțională este mai mult decât o alternativă din perspectiva educației totale, al cognitivismului operant, pentru că definește educația ca modificare a comportamentului ce se produce într-o manieră interactivă.

Grija pentru aplicarea profesională și avizată a metodelor interactive la orele de limba și literatura română valorifică în mod original contribuția acestora la formarea competențelor prin realizarea obiectivelor curriculare. Continuarea

Studiu de specialitate – Cultivarea gândirii critice prin ora de literatură

Autor: prof. Foltea Nicoleta
Liceul „Alexandru cel Bun” Botoșani

Una dintre valorile şi atitudinile de care trebuie să ţină cont profesorul de limbă şi literatură română vizează, în liceu, „stimularea gândirii autonome, reflexive şi critice în raport cu diversele mesaje receptate”. (Programe de limba şi literatura română pentru ciclul inferior şi superior al liceului, Bucureşti, 2009) De aceea, profesorului îi revine sarcina ca, din multitudinea metodelor tradiţionale şi moderne propuse de diversele didactici şi pedagogii, să aleagă pe cele mai potrivite cu particularităţile de vârstă şi dezvoltare ale elevilor săi.
Pe lângă problematizare, dezbatere, studiu de caz, ghidul de anticipaţie, metoda cubului, metoda Frisco sau cea a termenilor predictivi, cred că metoda „pălăriilor gânditoare” este una dintre cele mai plăcute căi de stimulare a gândirii critice, dat fiind faptul că presupune interpretarea de roluri de către elevii ce îşi aleg sau acceptă una dintre cele şase pălării, jocul fiind o activitate atractivă, recreativă. Continuarea

Gândirea critică la școlarul mic

Autor: prof. înv. primar Șandru Mirela Alexandra
Școala Gimnazială Regina Maria Sibiu

“Că în viaţă cel puternic
Şi cel sfânt este cuvântul
Care leagă peste timpuri
Omul, cerul şi pământul.”
Problema cunoaşterii şi dezvoltării atitudinii active, creative nu este nouă, dar ea se pune astăzi mai pregnant datorită societăţii contemporane, puternic dezvoltată şi frământată de noi situaţii. Pe măsură ce lumea devine tot mai complexă şi democraţia se răspândeste tot mai mult, devine evident faptul că tinerii trebuie, mai mult ca oricând să fie capabili să rezolve probleme dificile, să examineze critic condiţiile, să cântărească alternativele şi să ia decizii gândite în cunoştinţă de cauză. Este de asemenea evident că a gândi critic este o capacitate care trebuie dezvoltată şi încurajată într-un mediu de învăţare propice. Continuarea

Studiu de specialitate – Dezvoltarea gândirii critice în procesul de receptare a mesajului scris

Autor: inst. Szabó Julianna
Liceul Tehnologic „Petofi Sándor”, Dănești, jud. Harghita

Formarea şi dezvoltarea competenţelor de citire constituie o provocare majoră pentru un cadru didactic. Cu atât mai mult cu cât cerinţele de astăzi necesită inovaţie, aplicarea metodelor şi tehnicilor de învăţare interactive şi cooperative. Pornind de la ideea că gândirea critică se exersează şi se dezvoltă practicând-o, se impune extinderea utilizării metodelor şi tehnicilor RWCT în orele de limba şi literatura maternă.
Care este relaţia dintre citire şi gândire critică? Citirea este un proces bidirecţional. Pe de o parte, cititorul, prin adăugarea capacităţilor intelectuale, experienţelor de limbaj şi cunoştinţelor anterioare, înţelege mesajul textului. Pe de altă parte, receptând mesajul îşi creează o versiune proprie de idei. În consecinţă, citirea este un proces de gândire. Receptarea mesajului scris poate fi promovată prin întrebări ce necesită capacităţi de gândire de nivel superior. Valorificarea curiozităţii şcolarilor mici, încurajarea formulării unor întrebări de către ei înşişi contribuie la dezvoltarea capacităţilor de gândire (Fisher, 2002). Continuarea

Tipuri de întrebări care stimulează gândirea critică și creativitatea elevilor

Autor: prof. Cristea Cerasela Carmen
Colegiul Agricol „Dimitrie Cantemir” Huși

Pentru a-i determina pe elevi să gândească, să rezolve probleme, să găsească soluţii, profesorul trebuie să găsească strategii de a-i implica pe elevi în învăţare şi de a gestiona în mod adecvat astfel de situaţii didactice.
Întrebarea este unul dintre posibilii declanşatori ai implicării elevilor în învăţare. Nu este important doar felul încare formulăm întrebările (cât de clare, de relevante pentru tema discutată sunt ele), ci şi modul în care le ordonăm, succesiunea în care le valorificăm.
Iată câteva dintre cele mai uzuale tipuri de întrebări pe care le poţi folosi la clasă:
– întrebările închise – cele care nu acceptă decât un singur răspuns corect şi verifică modul în care au fost înţelese / învăţate conţinuturile. (Ex.: Care este intriga nuvelei Moara cu noroc? Care sunt personajele episodice ale basmului? Care este definiţia predicatului? etc.) Continuarea

Studiu de specialitate – Metodele moderne de învățare

Autor: prof. Cati Ciobanu
Liceul Tehnologic ,,N. Istrățoiu” Deleni-Constanța

Principalele metode de dezvoltare a gândirii critice sunt: metoda Ciorchinelui; metoda Mozaic; metoda Cubul; metoda Turul Galeriei; metoda 6/3/5; metoda Lotus; metoda Pălăriile gânditoare; metoda Frisco; metoda Schimbă perechea; metoda Explozia stelară; diagrama Venn; metoda Cauză-efect.
Metoda cubului favorizează lucrul în echipe. Această metodă modernă poate fi aplicată cu succes în cadrul orelor de literatură, atunci când este analizat un text literar. În cazul unui text liric, elevii sunt solicitaţi să citească expresiv textul poetic dat. După lecturarea textului, profesorul va comunica elevilor informaţii privind data apariţiei poeziei şi câteva idei despre tema textului, de ex. iubirea, natura. Se va trece la analiza textului, aplicându-se metoda cubului. Elevii vor fi împărtiţi în şase grupe.

Un elev din fiecare grupă va arunca un cub care va avea pe cele şase feţe câte un cuvânt: descrie, compară, asociază, analizează, aplică, argumentează. Fiecare grupă va primi fise de lucru cu cerinţe corespunzătoare. Elevii vor avea un timp de lucru de 20 minute, vor lucra în echipă, iar profesorul îi va îndruma. La sfârşitul timpului acordat, un elev din fiecare echipă va citi răspunsurile cerinţelor date, iar profesorul va nota răspunsurile aducând completări acolo unde este cazul. Elevii vor nota răpunsurile pe caiete. La finalul notării răspunsurilor, pe tabla va apărea urmatoarea analiza a textului: descrierea cadrului: teluric, cosmic, structura compoziţionala a textului, semnificaţia titlului şi a unor motive, analiza elementelor de prozodie, motivarea că poezia aparţine unei anumite specii literare, încadrarea în genul liric.
Cerinţele pentru un text liric care abordează tema iubirii şi a naturii pot fi: GRUPA NR.1 Descrieți cadrul natural în care urmează sa se întâlnească perechea de îndrăgostiți, având în vedere cele două planuri: teluric și cosmic. Care sunt mijloacele artistice sugestive care contureaza cele două dimensiuni ale cadrului natural? GRUPA NR.2 Comparați primele patru strofe cu ultimele două. Observați vreo deosebire între ele? Pe ce cade accentul în primele patru strofe, dar în ultimele două? Care este atitudinea eului liric? GRUPA NR.3 Asociați titlul și principalele motive ale poeziei cu semnificațiile literare ale acestora. Care sunt cele două teme ale poeziei? Explicați figurile de stil pe care le considerați sugestive în conturarea temei poeziei. GRUPA NR. 4 Analizează: elementele de prozodie, limbajul artistic, muzicalitatea versurilor. Ce semnificaţie au modurile verbale folosite? GRUPA NR.5 Aplicaţi cunoștintele pe care le aveți despre pastel, încadrați poezia în această specie literară. GRUPA NR. 6 Argumentaţi că poezia dată aparține genului liric. (fragment)

 

Studiu de specialitate – Dezvoltarea gândirii critice – prioritate a orei de literatură

Autor: prof. Stan Cristina 
Şcoala cu clasele I – VIII  Bâsca–Chiojdului, Buzău

Toate studiile arată că învăţarea vine in urma exercţiului, adică punând în practică ceea ce am învăţat pentru a putea, de exemplu, răspunde la întrebări. Acest lucru îi determină pe elevi să prelucreze informaţia şi să îi confere un sens găsit de ei. Invăţarea activă îi determină pe elevi să-şi formeze propria înţelegere a materialulu şi propria perspectivă.

Imaginea şcolii secolului XXI este încă neclară; însă liinile de forţă pe care un observator atent le poate surprinde se pot regăsi în următoarele tendinţe:

– centrarea pe „elev”, pe nevoile celui care este beneficiarul şi, în acelaşi timp, partenerul nostru în propria formare;

– folosirea unor metode moderne care să acopere cât mai bine întreaga sferă de interes a persoanei educate, persoană care va reprezenta resursa şi creatorul de resurse pentru anii viitori. Continuarea

Studiu de caz – Gândirea critică la elevi

Autor: prof. înv.primar Balauru Mihaela
Şcoala cu cls I-VIII Furculeşti, jud.Teleorman

Gândirea critică este un produs, un punct la care ajunge gândirea noastră în momentul în care gândim critic din obişnuinţă, ca modalitate firească de interacţiune cu ideile şi informaţile deţinute. Este un proces activ, care se produce uneori intenţionat, alteori spontan şi care îl face pe cel care învaţă să deţină controlul asupra informaţiei, punând-o sub semnul întrebării, integrând-o sau respingând-o.

Gîndirea critică apare când nu există mentalitatea ,,unicului răspuns”.

De multe ori gândirea critică este înţeleasă ca ,,atac la persoană”. A gândi critic nu înseamnă neapărat a avea o poziţie negativă, nerealistă, neeficientă, dimpotrivă, gândirea critică este un mod de abordare şi rezolvare a problemelor bazate pe argumente convingătoare, logice, raţionale.

         Critica poate fi:

– distructivă, ceea ce înseamnă a fi mereu împotrivă fără a avea un motiv întemeiat, raţional, de dragul de a ieşi în evidenţă;

– constructivă, ceea ce presupune a susţine cu argumente convingătoare, raţionale, anumite opinii.

Gândirea critică este un proces complex care începe cu asimilarea cunoştinţelor, cu dobândirea de operaţii şi procese mintale de procesare a informaţiilor şi continuă cu formarea de credinţe şi convingeri care fundamentează adoptarea unor decizii şi se finalizează prin manifestarea unor comportamente adaptative adecvate şi eficiente.

         A gândi critic înseamnă:

– a deţine cunoştinţe valoroase şi utile şi a avea convingeri şi credinţe întemeiate pe acestea;

– a-ţi forma opinii independente şi a accepta ca ele să fie supuse evaluării (criticii); Continuarea