Figurile de stil în opera lirică

Autor: prof. Ciangu Ionuţ
Şcoala Gimnazială, Comuna Rediu, Jud. Neamţ

Un mijloc al îmbogăţirii expresiei şi al perfecţionării stilului unui poet este întrebuinţarea figurilor de stil. Elevul sau cercetătorul care va aborda opera literară în vederea receptării sau evaluării acesteia trebuie să cunoască figurile de stil, noţiuni avute în vedere de o importantă ramură a teoriei literare – stilistica.
Gh.N.Dragomirescu, în a sa ”Mica enciclopedie a figurilor de stil“, operează o riguroasă clasificare a acestor procedee artistice, identificând patru categorii principale de figuri de stil: figurile repetiţiei, figurile insistenţei, figurile ambiguităţii, figurile plasticităţii. Din cele aproximativ două sute douăzeci de figuri de stil inventariate, definite şi bogat exemplificate de autorul mai sus-amintitei opere, lucrarea de faţă se va opri doar asupra celor ce apar în programele şi manualele şcolare, fără a urma clasificarea făcută de Gh.N. Dragomirescu.
Un loc deosebit prin expresivitatea lor ocupă între figurile de stil tropii – procedee artistice rezultate din folosirea sensurilor figurate ale cuvintelor. Epitetul este „figura de stil constând în determinarea unui substantiv sau verb printr-un adjectiv, adverb etc., menit să exprime acele însuşiri ale obiectului care înfăţişează imaginea lui aşa cum se reflectă ea în simţirea şi fantezia scriitorului“. Prin epitet, autorul îşi exprimă timbrul personal al perceperii şi reprezentării obiectului evocat. Epitetul poate avea ca regent un substantiv sau un verb, mai frecvent fiind epitetul substantivului. Continuarea