Studiu de specialitate – Testul formativ – instrument și metodă de evaluare a rezultatelor școlare

Autor: prof. Doina Andrei
Liceul Tehnologic Special pentru Copii cu Deficiențe Auditive Buzău

Test pedagogic de cunoştinţe, test docimologic sau simplu test sunt termenii care se folosesc pe larg în practica evaluativă şi desemnează instrumentul şi metoda de evaluare având itemul ca element specific, caracterizat de o obiectivitate mai mare în aprecierea rezultatelor şcolare în raport cu alte metode de evaluare didactică. La unele denumiri se remarcă o relativă noncorcordanţă între denumire şi conţinut sau o limitare a ariei de cuprindere. Astfel, testul de cunoştinţe, aşa cum rezultă din denumire, s-ar limita, în principal, la rolul său de a verifica progresele şcolare în ceea ce priveşte cantitatea şi calitatea informaţiilor achiziţionate de elev în procesul educaţional, eventual modul de folosire a cunoştinţelor dobândite.
Cu alte cuvinte, testele de cunoştinţe se raportează strict la conţinuturile de învăţat. Unii autori, sesizând aria de aplicabilitate restrânsă a testelor de cunoştinţe, încearcă să extindă sfera acestora prin includerea şi a altor categorii de teste, de exemplu, a „testelor formative”, folosite, cu precădere, la formarea şi evaluarea capacităţilor/competenţelor. După G. De Landsheere, testul formativ are drept ţintă să identifice situaţiile în care elevul întâmpină dificultate, în ce constă aceasta şi care sunt căile de depăşire [1, p. 29]. Continuarea

Studiu de specialitate: Justificarea procesului de evaluare și de îmbunătățire a calității educației la Colegiul Economic Buzău

Autor: prof. Paraschiva Căpriță
Colegiul Economic Buzău

Calitatea activităţii educaţionale la nivelul instituţiei şcolare desemnează ansamblul de caracteristici ale unităţii şcolare (în plan structural, organizatoric şi funcţional), care îi conferă acesteia posibilitatea de a satisface nevoile de educaţie ale unei populaţii şcolare concrete.
Un aspect important se referă la calitatea vieţii şcolare. Noţiunea de „viaţă şcolară” presupune existenţa următoarelor componente:
realizarea unei acţiuni educaţionale explicite, în baza unui curriculum formal;
acţiunea educaţională implicită, determinată nu doar de programul formal al lecţiilor (partea didactică), ci şi de programul nonformal, adică activitatea extracurriculară;
acele aspecte ce determină etosul şcolii, cum ar fi calitatea relaţiilor, preocuparea pentru a asigura şanse egale elevilor, gradul de organizare a şcolii etc.
Calitatea vieţii şcolare presupune posibilitatea de a răspunde prin modul de existenţă şi funcţionare a şcolii ca întreg, la cerinţele clienţilor direcţi (elevii) şi ale clienţilor indirecţi (părinţii, comunitatea, societatea în ansamblul ei şi chiar personalul şcolii). Continuarea

Modernizarea evaluării – o necesitate în contextul reformei din învăţământ

Autor: prof. ing. Omer S. Sevinci
Colegiul Tehnic de Marină “A.I.Cuza”- Constanţa

         Într-o perioadă de tranziţie accelerată tendinţele înnoitoare se manifestă, cum este firesc şi în domeniul evaluării. Încă de la început ar trebui subliniate trei idei importante, care vor reprezenta caracteristici ale procesului de învăţământ în anii următori:

1.     Importanţa şi necesitatea realizării unei evaluări pertinente care au devenit atât de evidente, încât se vorbeşte tot mai mult despre „ învăţarea asistată de evaluare”. Impactul pe care evaluarea îl va avea asupra proiectării şi realizării procesului didactic poate fi comparat cu cel produs de introducerea calculatorului în şcoală şi care a  condus la sintagma „învăţarea asistată pe calculator”.

2.     A doua idee cu valoare de concluzie se referă la faptul că specialişti de prestigiu în domeniu apreciază că primele decenii ale acestui secol vor fi marcate de căutări privind realizarea unei evaluări juste, cât mai corectă ştiinţific şi echitabilă din punct de vedere moral. Se apreciază că dominanta preocupărilor din învăţământ va fi reprezentată de evaluare, ca direcţie prioritară a teoriei şi practicii educaţionale. Continuarea

Studiu de specialitate: Evaluarea obiectivă a randamentului şcolar

Autor: prof. înv. primar Burdeţi Oniţa
Şcoala Gimnazială Cepari, Jud. Bistriţa-Năsăud 

            Demersul evaluator se prezintă ca acţiune intreprinsă din afara fenomenului evaluat asupra acestuia. Referindu-ne la evaluarea rezultatelor  şcolare, aprecierea emisă de educator asupra rezultatelor obţinute de educabili se prezintă ca acţiune realizată de educator şi suportată de educabili. Dar, demersul în sine produce şi unele efecte formative, dacă se are în vedere faptul că prin chiar modul în care educatorul îi apreciază pe educabili îi învaţă şi cum trebuie să-şi aprecieze rezultatele pe care le obţin la învăţare. Prin acestea, procesul de formare a educabililor încorporează şi acţiune evaluatoare.

În acelaşi timp, activitatea didactică prezintă şi o altă caracteristică. Ea se realizează, în cele mai multe cazuri, de către un grup de persoane- educatori asupra unui grup, de regulă, mai numeros decât cel amintit. Ca în orice activitate realizată cu participarea unor grupuri, între componenţii acestora se stabileşte o multitudine de relaţii de conlucrare, de condiţionare reciprocă, inclusiv relaţii de interevaluare, fiecare component al grupului fiind interesat nu numai de ceea ce face personal, ci şi de ceea ce fac ceilalţi membri ai grupului.         Continuarea

Studiu de specialitate – Evaluarea – verigă importantă a demersului didactic

Autor: prof. înv. primar Dan Raluca Mira Nicoleta
Școala Gimnazială Nr. 1 Rovinari, Gorj

Potivit DEXI a evalua înseamnă a determina, a fixa valoarea aproximativă; a calcula, a socoti.

Astfel, în momentul aplicării unei probe de evaluare îmi doresc să socotesc împreună cu elevii cantitatea, dar mai ales calitatea cunostințelor dobăndite de către aceștia. Le-am explicat mereu că o probă de evalure este  aplicată pentru a determina ce s-a înțeles sau ce nu s-a înțeles și cum putem folosi ce am învățat și nu este nicidecum u mijloc de șantaj sau motiv de pedeapsă.

Evaluarea cuprinde trei etape:

–          măsurarea rezultatelor școlare;

–          aprecierea acestora pe baza unor descriptori de performanță;

–          formularea unor concluzii pe care se vor baza demersurile didactice ulteroare; Continuarea

Investigaţia ca metodă complementară de evaluare

Autor: prof. Dumitrache Mimi
Colegiul Tehnic, Petru Rareş, Bucureşti

             Metodele alternative de evaluare sunt o expresie a schimbărilor de perspectivă din educaţie, ele mutând accentul pe evalurea formativă, capabilă să-i implice pe elevi în propria formare. De asemenea, acestea urmăresc crearea unor corelaţii interdisciplinare, dezvoltarea unor  competenţe şi schimbarea unor interese şi atitudini.

Una dintre metodele complementare asupra cărora ne vom concentra atenţia este investigaţia, „metodă de lucru ce constă în căutarea de informaţii pe o temă dată, în descoperirea a ceva nou sau în folosirea competenţelor în situaţii noi.” (Marilena Pevelescu) Aceasta evaluzeaă mai mult procesul decât produsul, desfăşurându-se individul sau în grup. Ca timp, poate fi de lungă durată, dar se poate manifesta şi într-o oră de curs, iar produsul se poate concretiza într-un raport privind rezultatele investigaţiei.

Înscrisă între obiectivele-cadru ale disciplinei limba şi literatura română, investigaţia dezvoltă capacitatea elevului de e cerceta, în special textul literar, la diverse niveluri (structură, elemente de naratologie, de prozodie, de stilistică etc.).  Continuarea

Studiu de specialitate cu privire la analiza şi interpretarea rezultatelor evaluării în învăţământul primar

Autor: înv. Răşcanu Ionel
Şcoala Gimnazială „Stroe Belloescu” Griviţa, jud. Vaslui

             Studiul pe care-l voi prezenta se vrea o demonstraţie a impactului pe care îl are interpretarea rezultatelor evaluării asupra randamentului maxim al procesului instructiv – educativ. Este ştiut faptul că evaluarea este o verigă importantă a procesului de învăţământ, alături de predare–învăţare. Ea ne furnizează informaţiile necesare reglării şi ameliorării activităţii didactice, prin luarea unor măsuri de ameliorare corespunzătoare, crescând astfel gradul de eficienţă al predării şi învăţării. Aşadar prin evaluare se urmăreşte cunoaşterea efectelor activităţii desfăşurate, în vederea perfecţionării procesului în etapele următoare.“Cunoaşterea cât mai exactă a rezultatelor  şcolare constituie premiza oricăror măsuri destinate să îmbunătăţească desfăşurarea  activităţii în sine. De aceea orice  strategie care îşi propune o ameliorare a unui sistem  şcolar are ca punct de plecare  şi se  întemeiază pe aprecierea rezultatelor  obţinute şi vizează cercetarea randamentului acestuia, pe baza unor evaluări continue.(Radu, I.,T., – “Teorie şi practică în evaluarea eficienţei învăţământului”, E.D.P., Bucureşti, 1981, pag.12). Continuarea

Metode alternative de evaluare

Autor: prof. Bâlteanu Dana Veronica
Şcoala cu clasele I-VIII Scaeşti, Judeţul Dolj

„Evaluarea didactică este procesul de  colectare sistematică orientată de obiectivele definite, a datelor specifice privind evaluţia şi sau performanţa evidenţiată în situaţia de evaluare, de interpretare contextuală a acestor date şi de elaborare a unei judecăţi de valoare cu caracter integrator care poate di folositţ în diverse moduri, prespecificate însă în momentul stabilirii scopului procesului de evaluare.” (SNNE, Evaluarea curentă şi examenele, Editura Prognosis,2000)

Reforma curriculară care a schimbat paradigma predare-învăţare în predare- învăţare-evaluare dă o nouă conotaţie procesului de evaluare.Evaluarea rezultatelor şcolare este componenta de verificare a oricărui sistem educaţional. Importanţa demersului evaluativ devine din ce în ce mai accentuată şi recunoscută în ansamblul reformei educaţionale întreprinse în momentul de faţă.

Utilizarea şi aplicarea metodelor educaţionale alternative presupune automat şi utilizarea unor metode alternative de evaluare. Astfel în practica şcolară s-au îmbunătăţit metodele şi tehnicile de evaluare în scopul realizării unor corelaţii eficiente între predare-învăţare-evaluare şi pentru a atinge dezideratele propuse pentru formarea personalităţii autonome, libere şi creatoare.

Deşi importante pentru testarea cunoştinţelor şi capacităţilor de bază, metodele tradiţionale de evaluare nu mai sunt eficiente în toate  situaţiile. Trebuie folosite metode de evaluare care să facă apel la creativitatea elevului, la gândirea divergentă  sau lucrul în echipă. Continuarea

Elemente de deontologie a evaluării în contextul creşterii calităţii actului educaţional la limba română

Autor: prof. Vira Adina
Colegiul Tehnic de Transporturi, Braşov

Conform distrincţiei cu care se operează în general, ontologia se ocupă cu ceea ce este şi deontologia se ocupă cu ceea ce trebuie să fie, cu ceea ce trebuie respectat. Cu alte cuvinte, această ştiinţă promovată de J. Bertham, trasează cadrul ideal de funcţionare a evaluării, normele care definesc o evaluare la cele mai înalte standarde de calitate ale acesteia. Totuşi, acest demers final al predării-învăţării implică numeroşi factori umani, cu subiectivitatea lor, cu trăsături specifice vârstei, mai ales în ceea ce-i priveşte pe elevi, cu experienţe de viaţă diverse, mentalităţi etc. Aceste elemente acţionează ca bruiaj al evaluării, distorsionând uneori procesul, până la anularea scopului de bază al acestuia. Prezentul articol îşi propune să consemneze câteva distorsiuni în evaluare, pe care le-am observat în cei şapte ani de predare, dar şi să identifice cauzele posibile ale acestora sau să propună soluţii pentru diminuare.

Una dintre cele mai evidente distorsiuni în evaluare, care poate fi uşor remarcată schimbând instituţia de învăţământ, este diferenţa relativ mare între volumul de cunoştinţe notat cu 7, de exemplu, la un liceu bun şi cunoştinţele, mult mai puţine, necesare pentru a obţine aceeaşi notă, la un liceu mai slab. Practic, în România, aceşti elevi vor da aceeaşi probă de bacalaureat la limba şi literatura română, corectată după acelaşi barem. Cel puţin unul dintre ei va avea surpriza să constate că a fost evaluat greşit, de cele mai multe ori, supraevaluat. Bineînţeles că există şi reversul medaliei acestei distorsiuni, cazul în care elevul să fie subevaluat. Acesta va trece cu brio orice probă de evaluare, dar, să nu uităm că bacalaureatul sau testările naţionale reprezintă finalizarea studiilor, moment în care elevul subevaluat a înregistrat deja destule frustrări şi nemulţumiri legate de activitatea lui, care părea că nu se ridică la nivelul aşteptărilor.

Altă distorsiune observată în activitatea didactică se referă la pragul notei 5, care, de multe ori se coboară foarte mult, pentru a se evita repetenţia sau corigenţa, mai ales în cadrul liceelor slabe. Deseori, a lasă un elev corigent devine o problemă de conştiinţă a profesorului, care trebuie să analizeze foarte mulţi factori implicaţi.

În privinţa examenelor naţionale, factorii care pot distorsiona evaluarea, pe care i-am observat cel mai des sunt lipsa respectării baremului, preferându-se o notare subiectivă, prin care se aprecia originalitatea, ineditul textului produs de elev şi nu cerinţa explicită din subiect. Acest factor apare mai ales în cazul itemilor subiectivi, unde diferenţa dintre aprecierile diverşilor profesori este mai mare, dar când se refuză respectarea celor mai riguroase indicaţii din barem, de exemplu încadrarea textului în 2-3 pagini, nu poate fi interpretată decât ca rea voinţă din partea evaluatorului.  Continuarea

Tehnici de evaluare a randamentului şcolar la matematică (IV)

Autor: prof. înv. primar Antoaneta Onel
Școala cu cls. I-VIII, Sagna, Neamț 

– continuare din nr. 8 – 

Probele practice oferă posibilitatea evaluării capacităţii elevilor de a aplica cunoştinţele în practică, precum şi a gradului de stăpânire a priceperilor şi a deprinderilor formate, realizând desene, utilizând date şi instrumente de lucru în diverse situaţii cotidiene.

Proiectarea eficientă a evaluării pe obiective / competenţe se poate realiza prin întocmirea unei Matrice de evaluare centrată pe capacităţi / competenţe. În mod similar, pentru disciplinele la care însuşirea / cunoaşterea unor elemente de conţinut este esenţială, se pot construi matrice de evaluare pe conţinuturi şi domenii de conţinut.

Pornind de la matricele realizate se pot construi apoi instrumentele cele mai potrivite pentru evaluarea capacităţilor  sau conţinuturilor prevăzute de programe.

In stabilirea instrumentelor  (componentelor) de evaluare  se ia în calcul specificul fiecărei discipline , nivelul de vârstă, nivelul de pregătire a clasei, specificul sintalităţii clasei şi  resursele materiale.

Ex. Matrice de evaluare la clasa I

Unitatea de învăţare: Numerele naturale de la 0 – 20 Continuarea

Tehnici de evaluare a randamentului şcolar la matematică (II)

Autor: prof. înv. primar Antoaneta Onel
Școala cu cls. I-VIII, Sagna, Neamț 

– continuare din nr. 6 – 

II.  SEMNIFICAŢIILE CONCEPTULUI DE RANDAMENT ŞCOLAR

 Randamentul şcolar exprimă eficienţa procesului de predare-învăţare la un moment dat şi la sfârşitul unei periode de şcolarizare a unui ciclu, grad, profil sau formă de învăţământ, fiind evidenţiat de estimarea raportului dintre rezultatul didactic ideal(şi necesar) proiectat în documentele şcolare şi rezultatul didactic obţinut în pregătirea elevilor.(Ioan Bontaş)

Evaluarea randamentului şcolar presupune valorificarea tuturor operaţiilor analizate anterior, ţinând seama de următoarele criterii:

– rezultatele şcolare (interpretate în sens cantitativ şi calitativ)
-comportamentul elevului (privit în sens psihologic şi pedagogic)
-succesul şcolar (analizat în raport de obiectivele generale şi de progresul sau regresul realizat individual şi colectiv)
-calitatea procesului de învăţământ (comportamentul cadrelor didactice şi elevilor, reuşita şcolară)

Evaluarea rezultatelor muncii şcolare evidenţiază valoarea, nivelul, performanţele şi eficienţa eforturilor depuse de toţi factorii educaţionali şi randamentul muncii de învăţare. Randamentul şcolar este evidenţiat de rezultatele calitative şi include evaluarea rezultatelor obţinute sub toate laturile personalităţii elevului, inclusiv eficienţa pregătirii în plan social.

Randamentul şcolar priveşte succesele şi insuccesele şcolare. Condiţiile unui randament şcolar bun sunt:

-nivelul şi calitatea conţinutului învăţării
-calitatea pregătirii profesionale
-calitatea metodelor şi mijloacelor de predare-învăţare
-modul de organizare a timpului liber al elevilor
-motivaţia învăţării
-calitatea relaţiei cadru didactic – elev
-existenţa condiţiilor de studiu
-calitatea influenţei educaţiei, a factorilor educatori (familie, mass-media), a sănătăţii elevilor, a calităţii evaluării cunoştinţelor

III.  TEHNICI DE EVALUARE A RANDAMENTULUI ŞCOLAR 

Strategiile de evaluare reprezintă moduri de alegere şi combinare a metodelor, tehnicilor şi probelor de evaluare a randamentului şcolar şi de stabilire a momentului în care ele se aplică în conformitate cu obiectivele urmărite şi cu conţinuturile selectate. În funcţie de cantitatea de informaţie încorporabilă de către elevi, analiştii au stabilit două tipuri de evaluări: parţială şi globală. În funcţie de perspectiva temporală, se identifică: evaluarea iniţială, continuă şi finală. Iar în funcţie de sistemul de referinţă pentru emiterea valorilor, delimităm: evaluarea clasificatorie şi autocentrică. Continuarea

EVALUAREA ORALĂ – Cea mai utilizată evaluare în învăţamântul preuniversitar

Autor: prof. Daniela Nela Ionasc
Școala cu cls. I-VIII Nr. 2, Adjud, Vrancea

În evaluarea performanţelor elevilor, profesorii utilizează atât metodele tradiţionale de evaluare (probe orale, scrise, practice) cât şi metodele complementare de evaluare (observarea sistematică a activităţii şi a comportamentului elevilor, investigaţia, proiectul, portofoliul, autoevaluarea).
În învăţământul preuniversitar evaluarea orală este cel mai des utilizată, deoarece oferă profesorului un feed-back imediat. Probele orale (chestionarea orală) se bazează pe conversaţia dintre profesori şi elevii examinaţi. Prin aplicarea acestor probe de evaluare profesorul urmăreşte atât calitatea cunoştinţelor pe care le deţin elevii, a priceperilor, deprinderilor acestora, cât şi volumul şi caracterul lor operaţional.
Gordon Joughin identifică următoarele dimensiuni ale evaluării orale:
CONŢINUT desemnează „ceea ce se caută sau ceea ce se remarcă în persoana evaluată” (fragment)