Studiu de specialitate privind comunicarea didactică la elevii cu c.e.s.

Autor: prof. Bâlteanu Dana Veronica
Şcoala cu clasele I-VIII Scaeşti, Judeţul Dolj

Sintagma cerinţe educaţionale speciale este utilizată mai ales în domeniul psihopedagogiei speciale, unde semnifică necesitatea unor abordări diferenţiate şi specializate ale educaţiei copiilor cu dizabilităţi, deficienţe mintale, intelectuale, ale celor cu afecţiuni neuropsihice, neurofiziologice, senzoriale, fizice şi somatice.

Termenul de cerinţe educaţionale speciale C.E.S s-a încetăţenit şi a căpătat o largă circulaţie în ultimii ani, după publicarea documentelor rezultate în urma Conferinţei mondiale în problemele educaţiei speciale,desfăşurată între 7-10 iunie 1994, în oraşul Salamanca,Spania.

Educaţia pentru toţi a fost definită ca acces la educaţie şi calitatea acesteia pentru toţi copiii.Au fost identificate două obiective generale:

1).Asigurarea posibilităţii participării la educaţie a tuturor copiilor, indiferent de cât de diferiţi sunt ei. Participarea presupune,în primul rând, acces şi apoi găsirea căilor ca fiecare  să fie integrat în structurile care facilitează învăţarea socială şi individuală, să-şi aducă contribuţia şi să se  simtă parte activă a procesului: accsesul are în vedere posibilitatea copiilor de a se integra în şcoală şi de a răspunde favorabil solicitărilor acesteia.

2).Calitatea educaţiei, se referă la găsirea acelor dimensiuni ale procesului, conţinuturilor învăţării şi calităţii factorilor educaţionali, care să sprijine învăţarea  tuturor, să asigure succesul, să facă sistemul deschis, flexibil,eficient şi efectiv.Comunicarea, consilierea şi orientarea elevilor cu cerinţe educaţionale speciale dau naştere sarcinilor diferite şi dificile pentru cadrele didactice. Continuarea