Eficienţa comunicării în procesul instructiv-educativ

Autor: prof. Haranguş Violeta
Liceul Teoretic ”Mircea Eliade” Lupeni

Activităţile de predare-învăţare constituie acte complexe de comunicare, ce ţin de un gen discursiv specializat, cel didactic, prin care profesorul urmăreşte să „afecteze” personalitatea elevului. Dată fiind complexitatea realităţii exprimate, acestei noţiuni îi este conferită o gamă largă de semnificaţii: înştiinţare, schimb, relaţie, împărtăşire, aducere la cunoştinţă, prezentare, transmitere, participare, influenţă, control, ocazie care favorizează schimbul de idei. Informaţiile oferite de profesor variază ca amplitudine şi profunzime în funcţie de reacţiile primite de la elevi.
Un discurs didactic eficient favorizează receptarea, înţelegerea şi acceptarea de către elevi a mesajului venit de la professor. Interacţiunea comunicativă realizată în clasă constituie pentru elevi un prilej de a schimba reciproc impresii, informaţii, aprecieri, păreri, propuneri etc.
Condiţii ale eficienţei comunicării:
1. atitudinea pozitivă (existenţa unor sentimente pozitive faţă de comunicare în general/ valorizarea interlocutorului sau a discursului acestuia, stima de sine ridicată şi sentimentul competenţei în domeniu, temperarea tendinţelor egocentrice);
2. sinceritatea (ca deschidere către partener, ca reacţie la mesajul partenerului, ca recunoaştere a propriilor gânduri sau sentimente); Continuarea