Studiu de specialitate – Climatul în grupuri sportive și la orele de educație fizică

Autor: prof. Damian Radu-Ionuț
Școala Gimnazială ”Sf. Andrei”, Com. Tăcuta, Jud. Vaslui

Activitățile sportive și cele cuprinse în programa de educație fizică școlară au un caracter comun: mișcarea și activitățile preponderent motrice. Diferența dintre cele două este scopul: performanța în sport și sănătatea în educație fizică. Un alt element comun este interacțiunea în grupuri care urmăresc scopurile pentru care au fost întemeiate.
În cadrul acestor grupuri totalitatea relațiilor diferențiază membrii grupului după funcții și sarcini pentru a realiza obiectivul grupului, de a comunica și de a menține solidaritatea prin structura și rețeaua de comunicații. Totodată, rolurile, percepțiile și preferințele membrilor determină procesele afective ale grupului, iar influența și conducerea grupului este asigurată de lideii formali și cei informali. Climatul grupului este „colorat” de satisfacerea diferențiată a nevoilor și reglementarea relațiilor, interinfluențelor, schimbarea nevoilor și exigențelor grupului, nevoia de afiliere și dominarea, integrarea noilor membri, asigurarea securității membrilor, conștiința colectivă etc. [1] Continuarea

Caracteristicile și particularitățile lecției de educație fizică la ciclul primar

Autor: prof. Gabriel Deaconescu
Școala Gimnazială Nr. 1, Com. Micești, jud. Argeș

Considerată ca fiind principala modalitate de organizare şi desfăşurare a procesului de învăţământ, lecția de educație fizică este o unitate dialectică, funcţională centrată pe obiective, care implică conţinuturi didactice şi strategii de desfăşurare şi evaluare bine determinate.
Ea reprezintă cadrul în care se realizează interacţiunea factorilor procesului instructiv-educativ: profesor-elev, elev, scop, conţinut, metode, tehnologii didactice.
În lecţia de educaţie fizică profesorul este în permanentă mişcare, dealungul întregii lecţii, vorbeşte în continuu şi trebuie să creeze mereu o atmosferă de bună dispoziţie şi veselie.
Cu toate că are o structură asemănătoare cu celelalte lecţii de la celelalte discipline, lecţia de educaţie fizică are specificitatea ei dată de efortul fizic depus şi de spaţiul specific amenajat.
Lecţia de educaţie fizică la ciclul primar se caracterizează prin faptul că:
•este cuprinsă în planul cadru de învăţământ, sub formă obligatorie şi opţională;
•este organizată şi desfăşurată sub conducerea profesorului de educaţie fizică;
•are o durată bine stabilită;
•se desfăşoară într-un timp bine precizat în orarul şcolii;
•se desfăşoară pe clase sau grupe de elevi omogene, ca vârstă, dezvoltare fizică şi psihică;
•are la bază programa şcolară; Continuarea

Educaţia fizică – sursa de energie a copiilor preşcolari

Autor: prof. înv. preşc. Ramona Şerban
Grădiniţa nr. 199 „Strop de rouă”, Bucureşti

                                „Copilul este un atlet dotat cu o mare energie”.Van Aaken

      Educaţia fizică a copiilor preşcolari are ca scop educarea unei generaţii de tineri sănătoşi, viguroşi, rezistenţi, puternici, agili şi capabili de muncă.

Pe lângă activităţile desfăşurate în mediul familial, grădiniţa este instituţia în care copiii pot să-şi satisfacă dorinţa de mişcare,locul unde se realizează exerciţiile şi jocurile necesare pentru dezvoltarea lor fizică. Frecventând grădiniţa, copilul este controlat sub toate aspectele dezvoltării şi creşterii lui.

În grădiniţa de copii cele mai importante forme ale practicării educaţiei fizice sunt următoarele: activităţi frontale de educaţie fizică, gimnastica de înviorare, plimbările, excursiile, jocurile sportive şi alte forme în afara activităţilor obligatorii (serbări sportive, întreceri şi concursuri sportive, demonstraţii sportive).

Forma de bază în cadrul grădiniţei de copii este activitatea obligatorie-frontală de educaţie fizică. Mijlocul fundamental şi preponderent folosit în toate activităţile de educaţie fizică este exerciţiul fizic care are la orice vârstă, dar mai ales în perioada de creştere, un puternic rol educativ. Executând regulat exerciţii fizice corespunzătoare vârstei, copiii îşi perfecţionează o serie de deprinderi motrice aplicative necesare în viaţă: mersul, alergarea, săritura, echilibrul, căţărarea, aruncarea şi prinderea etc. Continuarea

Studiu despre importanţa sportului

Autor: înv. Claudia Popa
Şcoala cu clasele I-VIII Tătărăni, Vaslui

Sportul este distractiv şi interesant de văzut, ca şi jocul. Îndemnarea copiilor spre sport este foarte importantă. Sportul este esenţial nu doar pentru aptitudinile fizice şi de creştere a unui copil, dar, de asemenea, pentru creşterea lor mintală. Importanţa sportului în educaţie poate fi măsurată prin modul în care ajută la anumite valori cum ar fi dăruire, disciplină şi responsabilitate, în acelaşi timp, îi învaţă mai multe lecţii de viaţă relevante. Chiar şi pentru adulţi, sportul, cum ar fi tenis sau diverse sporturi  extreme, are propriul set de avantaje.

Sporturile, cum ar fi fotbal sau baseball implică o mulţime de activităţi fizice. Ele ajută la întărirea şi tonifierea muşchilor şi oaselor din organism. Pe scurt, importanţa sportului constă, la copii, în faptul că îi păstrează într-o formă excelentă.
         Spirit de echipa
Când copiii sau adulţii joacă sporturile de echipă, fie că este vorba de fotbal, volei sau handbal, învaţă să lucreze în grupuri. Ei învaţă că, dacă echipa câştigă, vor câştiga şi dacă echipa pierde, ei pierd. Astfel, Continuarea