Etichetă: educatie ecologica

Studiu de specialitate – Rolul educaţiei ecologice la vârsta preşcolară

Autor: prof. Balint Petronela
Grădiniţa PP. Nr. 1 – Moţoc, Iaşi

Termenul de ecologie a fost introdus pentru prima dată de biologul german Ernest Haeckel în anul 1866, utilizând cuvintele greceşti oikos = casă şi logos = ştiinţă, vorbire. Deci, ecologia poate fi considerată drept o ştiinţă a habitatului.
Ecologia defineşte astăzi “ştiinţa care studiază condiţiile existenţei fiinţelor vii şi interacţiunile de orice natură care există între fiinţele vii, pe de o parte, şi între aceste fiinţe vii şi mediul lor, pe de altă parte’. De obicei, „educaţia pentru mediu” este confundată cu ecologia. Educaţia pentru mediu nu se limitează la ecologie sau studiul ştiinţelor naturii. A învăţa pentru organismele vii, habitatul lor şi felul în care interacţionează unele cu altele şi cu mediul în care trăiesc, este o parte importantă a educaţiei pentru mediu, dar nu este totul.
Ecologia contemporană studiază structura, funcţionalitatea şi conservarea ecosistemelor. Civilizaţia umană are un rol foarte important în evoluţia ecosistemelor de pe planeta noastră, dar, din păcate, omul nu pare să fie conştient de imensul rol pe care îl are. Pentru a cunoaşte modul de funcţionare al acestui sistem din care facem şi noi parte este esenţial ca omul să fie educat în spiritul respectului pentru mediul înconjurător, pentru ca el să devină conştient de faptul că nu este stăpânul naturii, ci parte a ei. Continuarea →

Să învățăm să iubim natura

Autor: prof. Slăvulete Coralia Mariana
Liceul Tehnologic Iancu Jianu, Olt

„Natura nu ne cere să fim geniali, ajunge să fim raţionali.”- Mariana Fulger.
Cauza degradării mediului rezidă in ignorarea și modificarea nerațională a echilibrului biologic din natură, iar motivul determinant “… a fost și este dorința unui trai mai bun,mai confortabil și mai distractiv în sensul unui progres al civilizației și al menținerii unui standard de viață ridicat pentru o populație care se înmulțește vertiginos” (E. Pop, 1972).
Educația ecologică se fundamentează în familie. În primul rând prin puterea exemplului și apoi prin cea a cuvântului. “Există două cuvinte magice care indică felul în care copilul intră într-o relație cu mediul său înconjurător. Acestea sunt: imitația și modelul. Nu frazele moralizatoare, nici povețele pline de sens (raționale) sunt cele care au efect asupra copilului, ci tot ce săvârșesc sub privirea sa adulții în mediul înconjurător” (R. Seiner,1994). Continuarea →

Parteneriat pentru o educație ecologică „Suntem mici, dar știm să păstrăm curățenia”

Autor: prof. înv. preșc. Adina Dumitrean
Grădinița P.P. Nr. 11 Arad

“Dacă nu vom gospodări cu înțelepciune rezervele planetei şi nu vom ocroti natura, vom rămâne în cele din urmă singuri pe o planetă pustiită”
(Acad. St. Milcu)

ARGUMENT
Mediul în care trăim şi muncim cunoaşte transformări majore datorită intervenției necontrolate a omului asupra naturii şi mediului înconjurător. Pădurile care se răresc pe zi ce trece, florile care se ofilesc şi dispar pentru totdeauna din cauza poluării, gunoaiele care ne înconjoară, deșeurile rezultate în urma activității omului, poluarea necontrolată a apelor şi aerului ca urmare a dezvoltării industriale, creşterea demografică sunt probleme grave ale contemporaneității, probleme care dacă nu se încearcă a fi rezolvate imediat vor duce la consecinţe grave asupra sănătății planetei Pământ.
Iată de ce avem datoria de a oferi copiilor posibilitatea de a cunoaşte frumusețile şi beneficiile pe care natura ni le oferă, de a se bucura de natură cu frumusețile ei şi de a forma la preşcolari o atitudine responsabilă față de mediul înconjurător..
Prin implicarea copiilor în activități de cunoaştere şi înțelegere a unor fapte şi fenomene din universul apropiat, prin cunoaşterea frumusetilor şi beneficiilor unei vieți în mijlocul naturii, identificarea unor probleme de degradare a mediului, dorim să formăm la copii o atitudine corectă, responsabilă faţă de mediul apropiat pentru o viață civilizată şi sănătoasă. Continuarea →

Studiu de specialitate – Dezvoltarea spiritului ecologic la elevii din ciclul primar

Autor: prof. înv.primar Balauru Mihaela
Şcoala cu cls I-VIII Furculeşti, jud.Teleorman

Educaţia ecologică în şcoală reprezintă o preocupare constantă în toate categoriile de activităţi. Acest demers este de o importanţă majoră întrucât primele forme de organizare a cunoaşterii de către copii a mediului înconjurător apar în învăţământul preprimar şi se continuă în clasele primare prin reintroducerea obiectului Cunoaşterea Mediului  începând cu clasa I.

  Întrucât problematica mediului are un caracter pluridisciplinar şi o mare complexitate, o evoluţie rapidă şi greu de prevăzut şi un caracter prioritar, conţinuturile trebuie relaţionate cu viitorul planetei şi supravieţuirea speciei umane.

Obiectivele ce trebuie urmărite în şcoală sunt:

– „alfabetizarea” în materie de mediu;
– conştientizarea diversităţii şi importanţei problemelor ecologice, ca şi a comportamentelor umane care afectează mediul;
– înţelegerea corectă a raportului individ‑mediu;
– dezvoltarea respectului faţă de mediu şi a responsabilităţii;
– analiza critică a problemelor de mediu;
– dezvoltarea capacităţii de a lua decizii, etc.

Urmărind pe parcursul întregului ciclu primar realizarea obiectivelor educaţiei ecologice, atât prin valorificarea conţinuturilor unor texte din manual, cât şi prin excursiile, vizitele, mapele tematice realizate, vom constata că la sfârşitul acestei perioade elevii au un bagaj de cunoştinţe, dar şi de abilităţi în stare să‑i facă să acţioneze în vederea protejării mediului, chiar de la această vârstă. Astfel, Continuarea →