Educarea emoțională a copiilor de vârstă școlară mică

Autor: prof. Cîrstoi Livia
Școala Gimnazială „G. E. Palade” , Buzău

Dezvoltarea socială si emoţională a copilului şcolar presupune învaţarea rolurilor sociale si a modalitaţii de interacţionare. La vârsta şcolară copilul reuşeşte să-şi exprime emoţiile si trăirile, are o gândire mai sofisticată şi începe să se compare cu alţi copii de aceeaşi vârstă. O relaţie pozitivă cu parinţii îl încurajează pe copil să se simtă în siguranţă pentru a se aventura în afara teritoriilor familiare – şcolarii mici sunt încrezatori, siguri de capacităţile lor.
În procesul învăţării şcolare trebuie să proiectăm şi să aplicăm acele strategii care să pună în mişcare simţurile şi mintea, să realizăm o învăţare formativ-creativă care presupune participarea conştientă atât a emiţătorilor cât şi a receptorilor.
Emoţiile traduc un specific al relaţiilor noastre cu un obiect sau o situaţie. Ele pot fi declanşate de o împrejurare reală sau imaginară. Intensitatea lor poate fi foarte variată: vagă, mijlocie şi foarte mare. Cele din urmă, numite şi emoţii şoc, sunt: frica, furia, tristeţea, disperarea ca formă acută a tristeţii şi bucuria. Alte emoţii, cum ar fi dezgustul, ruşinea, nemulţumirea, indignarea, simpatia, antipatia, speranţa, mila, satisfacţia, sfidarea, sunt cele cu care ne întâlnim foarte des în viaţa şcolară. Continuarea