Inflația diplomelor

Autor: prof. Simona Chiș
Liceul ”Alexandru cel Bun”, Botoșani

Îmi amintesc şi acum nedumerirea cu care aflam, de la o vreme, despre copiii vecinilor, că au obţinut, la un concurs oarecare: unul – premiul I, altul – premiul II, un altul – tot premiul I, şi mă întrebam câte premii s-au acordat şi cum de au ajuns toate în mica noastră localitate!? Apoi, curând, misterul s-a lămurit: tuturor concurenţilor care obţineau, de pildă, cel puţin 90 de puncte din 100 posibile, li se acorda premiul I. La fel, cei cu peste 80 de puncte obţineau premiul II ş.a.m.d. Probabil nu e fundamental greşit să se procedeze astfel, deşi e totuşi straniu să deţii o diplomă pentru premiul I, fiind în acelaşi timp depăşit de alte câteva zeci sau sute de contracandidaţi.
Fără a dori să par nostalgică, mă gândesc că era o vreme când premiul I se acorda celui mai bun elev sau concurent. Acea diplomă însemna ceva, iar posesorul ei era autorul unei performanţe remarcabile. Deţin şi eu, în palmaresul personal, câteva diplome cărora le atribui o valoare deosebită. Sunt, totuşi, incomparabil mai puţine decât au elevii silitori ai zilelor noastre. Diplome de participare, diplome speciale, diplome pentru frecventarea cursurilor, nesfârşite diplome cu menţiuni… Continuarea