Depistarea, evaluarea şi prevenirea dificultăţilor de învăţare

Autor: prof. înv. primar Balaban Ionela-Nicoleta
Școala Gimnazială Nr. 1 Turluianu, com. Berești-Tazlău, jud. Bacău

Evidențierea și identificarea dificultăților de învățare se numește depistare. Operația de depistare se realizează de către consilier, logoped, profesor sau părinte și constă în identificarea indicatorilor, particularităților și caracteristicilor care semnalizează existența unor dificultăți de învățare (E. Hussar, G. Stan, 2007, p. 168).
Dificultățile de învățare specifice constituie un tablou foarte variat determinat de combinarea individuală a tulburărilor instrumentale implicate. Pentru a depista dizabilitățile de învățare, trebuie să identificăm: domeniile de manifestare-funcționale sau operaționale, caracteristicile funcționale și caracteristicile comportamentale. Continuarea

Dificultăți de învățare

Autor: prof. înv. primar Mihaela-Cristina Strinu
Șc. Gimnazială „Constantin Brâncuși” Târgu Jiu, jud. Gorj

Semnificaţia sintagmei dificultăţi de învăţare este prezentă adesea contradictoriu şi confuz, ca atare legătura cu practica este destul de dificilă. Conceptul de dificultăţi de învăţare este cunoscut mai ales ca dificultăţi şcolare şi anume ca „dificultăţi care le întâmpină unii elevi în asimilarea cunoştinţelor, în formarea competenţelor” (Mircea Ştefan, Lexicon pedagogic). De obicei, dificultăţile de învăţare apar de timpuriu, în însuşirea cititului (dislexie), a scrisului (disgrafie), şi duc la manifestări de anxietate, neîncredere în sine, pierderea motivaţiei învăţării.
Există o categorie largă de elevi ale căror dificultăţi uşoare de învăţare, necunoscute la timp, fără intervenţie, pot duce la insucces şcolar.
O altă categorie de elevi prezintă dificultăţi de învăţare false, pasagere, care însă îi etichetează şi le vor influenţa adaptarea şcolară, datorită percepţiilor sociale, adică a felului cum sunt percepuţi de ceilalţi şi modul cum acestea influenţează structura personalităţii şi încrederea în sine. Continuarea

Dificultăți de învățare ale elevilor

Autor: prof. Bacsadi Barna
Școala Gimnazială Nr. 1 IP – Structura Zăuan

Preocuparea prioritară a dascălului este gradul în care fiecare elev face față provocărilor școlare, achiziționează și se integrează în curriculum școlar.
Este foarte important ca fiecare copil, indiferent de particularitățile sale de învățare, să se simtă valorizat și respectat ca o persoană care învață.
Toți copiii au anumite probleme, piedici în înțelegere, într-un domeniu sau altul al învățării, în grade foarte diferite. Există o mare varietate a caracteristicilor copiilor cu dificultăți generale de învățare, dintre ele distingându-se:
1. dificultăți de învățare și dezvoltare (pre-achiziții ale învățării);
2. dificultăți de învățare academice / teoretice (achiziții ale învățării). Continuarea

Strategii didactice pentru identificarea şi rezolvarea dificultăţilor de învăţare în clasa în care există copii cu CES

Autorprof. înv. primar Claudia Antochi
Şcoala nr. 3 Siretu Mărăşeşti

Şcoala de tip incluziv este şcoala accesibilă, de calitate si care îşi îndeplineste menirea de a se adresa tuturor copiilor, a-i transforma în elevi şi a-i deprinde şi abilita cu tainele lumii. De aceea strategiile învăţării trebuie astfel adaptate încât să corespundă diversităţii şi nenumăratelor stiluri de învăţare şi dezvoltare, firesti, ale copiilor. Şcoala incluzivă se adresează copiilor prin adaptarea sa continuă, flexibilă şi dinamică la cerinţele dezvoltării şi învăţării acestora.

Copiii cu dificultăţi de învăţare au nevoie de organizarea învăţării în functie de cerinţele lor educative.
Acest tip de problematică cere educatorilor si profesorilor în primul rând urmatoarele acţiuni complexe care se referă la întreaga clasă, deci la toţi copiii:

a) cunoaşterea copiilor, a particularităţilor lor şi a diferenţelor dintre ei;
b) individualizarea învăţării;
c) folosirea strategiilor flexibile si deschise;
d) amenajarea corespunzătoare a mediului educaţional (ambientului) în aşa fel încât el să devină factor de intervenţie în învăţarea şi remedierea problemelor de învăţare;
e) valorizarea relatiilor sociale de la nivelul clasei si al şcolii în favoarea procesului de invăţare prin cooperare şi a parteneriatului educational. Principala cerinţă faţă de învăţare este individualizarea metodelor folosite pentru copiii cu dificultăţi de învăţare.

Referitor în mod ţintit la elevii care întâmpină dificultăţi, este necesar ca profesorii să cunoască şi să poată folosi o serie de strategii didactice cu care să identifice şi să sprijine rezolvarea dificultăţilor de învăţare în clasă.

În acest caz este de dorit ca profesorul clasei să respecte următoarele cerinţe: Continuarea