Dezvoltarea gândirii la vârsta preşcolară

Autor: prof. înv. preșcolar Vieru Elena
Grădinița cu PN Cioca-Boca, Șcheia, jud. Iași

La vârsta preşcolară mică (3-4 ani), gândirea copilului este elementară şi simplistă. Ea are un caracter animist, în sensul că preşcolarul consideră obiectele şi fenomenele din jur ca fiind însufleţite. Pentru el, figurile din cărți şi jucăriile sunt vii, la fel ca omul şi animalele. După circa 3 ani şi jumătate, pentru copil sunt vii numai jucăriile în timpul jocului. Abia pe la vârsta de 5 ani, jucăriile încetează să mai fie considerate vii. Lărgirea treptată a câmpului explorărilor perceptive, curiozitatea foarte mare, însuşirea tot mai bună a limbajului, precum şi implicarea tot mai mare în joc şi alte forme de activitate, impreună cu adultul şi sub conducerea lui, sunt condiţii fundamentale pentru dezvoltarea mintală a copilului preşcolar.
J. Piaget arată că, până la 4-5 ani, copilul are o gândire prelogică şi preoperaţională, după care se instalează gândirea operatorie, care se extinde în perioada vârstei şcolare mici. Continuarea

Studiu privind dezvoltarea gândirii preșcolarilor

Autor: prof. înv. preșcolar Huidu Claudia Mădălina
Grădinița cu P. P. „Vis de Copil”, Tg-Jiu

Gândirea preşcolarului prezintă elemente situativ-concrete, elemente animiste. El nu poate anticipa prea mult, gândirea lui se desfăşoară concomitent cu activitatea, ceea ce îl face să nu poată prevedea rezultatele acţiunilor sale.
Studiile şi cercetările întreprinse au evidenţiat cele mai semnificative caracteristici ale intelectului preşcolarului. Astfel, gândirea preşcolarului este preconceptuală sau cvasiconceptuală, ea operând cu o serie de con-structe care nu sunt nici noţiuni individuale, nici noţiuni generale. După vârsta de 3 ani, inteligenţa depăşeşte faza simbolică, trecând la un alt substadiu: al intuiţiei simple (4-5, ani) şi al intuiţiei articulate sau semioperaţional (între 5/6-7/8 ani); de la 4 la 7 ani asistăm la coordonarea treptată a raporturilor reprezentative, deci la o conceptualizare în creştere, care va conduce copilul, de la faza simbolică sau preconceptuală până în pragul operaţiilor. Gândirea intuitivă este în progres faţă de gândirea preconceptuală sau simbolică, deoarece ea se aplică nu „figurilor individuale” ci configurațiilor de ansamblu, rămânând orientată în sens unic. Continuarea