Cronicarii moldoveni, între document şi literatură

Autor: prof. Anicuţa Tofan
Colegiul Economic Mihail Kogalniceanu, Focșani

Este de netăgăduit faptul că literatura noastră veche şi-a scris una dintre cele mai strălucite pagini în secolele al XVII-lea şi al XVIII-lea.
Cronicarii moldoveni, Grigore Ureche, Miron Costin, Ion Neculce, având o conceptie istorică proprie, mărturisită şi motivată de cele mai multe ori şi dovedindu-se prin aceasta primii noştri istorici, dau în letopiseţele scrise de ei măsura talentului lor artistic, demonstrând totodată că posibilităţile limbii române sunt nenumărate.
Cronicile sunt scrise în limba română, iar autorii lor, spre deosebire de istoriografii secolelor anterioare, sunt mari boieri, cu averi întinse, obţinute prin moştenire sau căsătorie, sunt oameni învăţaţi (mai puţin Neculce), cu studii în Polonia (Ureche la Liov, Costin la Bar) şi cu noţiuni temeinice de latină, polonă şi slavă. Cei trei cronicari scriu o istorie continuă a Moldovei, în sensul că Ureche evocă în Letopiseţul Ţării Moldovei evenimentele de la al doilea descălecat, 1359, până la 1594, Miron Costin continuă cu prezentarea domnitorilor care s-au succedat între anii 1595-1661,în timp ce Neculce evocă întâmplările de la 1661 până la 1743. Continuarea