Autor: înv. Dobraniș Gabriela
Școala Gimnazială Ungureni Bacău
Creativitatea este o capacitate mai complexă. Ea face posibilă crearea de produse reale sau pur mintale constituind un progres în planul social. Componenta principală a creativităţii o constituie imaginaţia, dar creaţia de valoare reală mai presupune şi o motivaţie, dorinţa de a realiza ceva nou, ceva deosebit. Şi cum noutatea, azi nu se obţine cu uşurinţă, o altă componentă este voinţa, perseverenţa în a face numeroase încercări şi verificări.
Creativitatea poate fi socotită o expresie a personalităţii, dar aceasta nu exclude, ci presupune activităţi îndelungate şi eforturi deosebite. Produsul de bază în educarea creativităţii este activitatea independentă care se poate pune în practică la toate obiectele de studiu. Angajarea sistematică a elevilor în operaţii de analiză, sinteză, generalizare asigură o gândire creativă, flexibilă. Eficienţa creativităţii la elevi este dependentă de pregătirea ştiinţifică şi pedagogică a educatorului, de priceperea lui de a organiza în mod judicios activitatea elevilor, de a subordona totalitatea mijloacelor didactice obiectivelor propuse. Despre importanţa creativităţii nu e nevoie să spunem multe: toate progresele ştiinţei, tehnicii şi artei sunt rezultate ale spiritelor creatoare. Desigur există mai multe trepte de creativitate; C.W. Taylor descrie cinci „planuri” ale creativităţii. Continuarea
Termenul de creativitate îşi are originea în cuvântul latin creare, care înseamnă a zămisli, a făuri, a crea, a naşte. Însăşi originea cuvântului demonstrează că termenul de creativitate defineşte un proces, un act dinamic care se dezvoltă, se desăvârşeşte şi cuprinde atât originea cât şi scopul.