Creativitate şi interdisciplinaritate în organizarea şi desfăşurarea unei excursii şcolare

Autor: prof. Irina-Elena Filimon
Liceul Tehnilogic “Ovid Caledoniu”, Tecuci

În contextul noii reforme a învăţământului se pune, firesc, un puternic accent pe dezvoltarea creativităţii elevului, pentru fiecare oră ataşându-se o secvenţă de “extinderi”, modalitate prin care profesorul poate dezvolta această latură a personalităţii umane.
Aceste “extinderi” sunt cu atât mai eficiente cu atât sunt de natură intra- şi interdisciplinară, în interiorul şi în grupele diferitelor obiecte de învăţământ.
Dacă elevii au descoperit prin propriile lor eforturi – de observaţie, de imaginaţie şi gândire – o însuşire mai puţin vizibilă a unui obiect, un aspect al unui fenomen sau proces, dacă au găsit o soluţie nouă de rezolvare a unei probleme, ori au redactat compuneri într-un stil personal, original sub aspectul conţinutului şi al formei, toate aceste genuri de activităţi pot fi considerate forme de manifestare a însuşirilor creative, care se cer stimulate şi dirijate.
În condiţiile în care este planificat şi organizat procesul de instruire şi educare a elevilor din şcolile noastre, trebuie valorificate maximal toate posibilităţile pe care acesta le oferă pentru realizarea obiectivului la care ne referim deoarece învăţarea creativă este o cerinţă logică, izvorâtă din caracteristicile şi nevoile epocii contemporane, care pune în faţa omului problemele greu de rezolvat, numai cu un “echipament” intelectual dominant reflexiologic, adresându-se, mai ales, reflexiei condiţionat-operante-caracteristică a echipamentului intelectual creative. Continuarea

Studiu de specialitate – Cultivarea creativității prin rezolvarea și compunerea de probleme în clasa I și a II-a

Autor: prof. înv. primar Sorina Cadia
Școala Gimnazială Racovița, jud. Timiș

Activitatea de rezolvare şi compunere a problemelor oferă cel mai bun prilej pentru cultivarea şi educarea creativităţii inventivităţii. Rezolvarea unei probleme asemănătoare sau de acelaşi tip cu o problemă rezolvată anterior oferă mai puţin teren pentru creativitate decât rezolvarea unei probleme noi în care pe lângă aspectele reproductive intervin şi aspecte creative. Diferenţa dintre a învăţa rezolvarea unei probleme şi a putea să rezolvi o problemă nouă înseamnă, în esenţă, creativitate, dar de niveluri diferite. Rezolvarea unei probleme noi este depăşită din punct de vedere al creativităţii de alcătuirea unei probleme noi.
În rezolvarea problemelor, deprinderile şi abilităţile se referă la analiza datelor, a condiţiei, la capacitatea de a înţelege întrebarea problemei şi a orienta întreaga desfăşurare a raţionamentului în direcţia descoperirii soluţiei problemei.
În scopul cultivării creativităţii, a gândirii, inteligenţei şi imaginaţiei elevilor în activitatea de rezolvare a problemelor se folosesc procedee variate:
– complicarea problemei prin introducerea de noi date sau prin modificarea întrebării;
– rezolvarea problemei prin două sau mai multe procedee;

Continuarea

Dezvoltarea creativității în mediul familial

Autor: prof. Țîmpău Cristina
Grădinița cu P.P. Nr 271, București

În societatea actuală, creativitatea nu este o modă efemeră nici ca problemă de cercetare pentru psihologi, pedagogi, esteticieni, nici ca obiect al preocupărilor educaţionale. Ea este un produs al stadiului de civilizaţie la care a ajuns lumea contemporană, în care -spre deosebire de vremurile trecute- creativitatea a devenit obiectul unor acţiuni planificate, prin care este dezvoltată în mod deliberat, astăzi, problema dezvoltării creativităţii devenind o chestiune de politică economică şi de politică a educaţiei.
Procesul de creaţie este în strânsă legătură cu produsul activităţii. De fapt, produsul creaţiei este un criteriu de evaluare a creativităţii, el fiind unic şi valoros pentru individ, pentru grupul din care face parte sau pentru societate ca întreg.
Cunoaşterea factorilor creativităţii ocupă un loc central în problematica domeniului, focalizând preocupările unui mare număr foarte mare de cercetători. Anca Munteanu arată că “orice studiu sistematic şi consistent de creatologie reclamă analiza factorilor creativităţii, respective a acelor component care populează dinamic şi mozaical această realitate”. Autoarea optează pentru clasificarea realizată de Marian Bejat, clasificare la care a intervenit cu unele modificări şi suplimentări de detaliu. Continuarea

Studiu de specialitate – Factorii care blochează creativitatea elevilor în mediul şcolar

Autor: prof. Aura Comoraşu
Liceul „Simion Mehedinți”, Vidra, Vrancea 

Puterea obişnuinţei 

Puşi în faţa unei probleme, elevii aplică repertoriul propriu în rezolvare, căutând analogii cu probleme deja cunoscute, într-un stoc de informaţii care trebuie să fie cât mai bogat. Dar „obişnuinţele noastre anterioare constituie un obstacol în soluţionarea problemelor” folosirea unei noţiuni, metode sau obiect într-un anumit scop întâmpinând dificultăţi în utilizarea pentru alte scopuri. Un elev care şi-a dobândit un stil de lucru specific riscă să rămână închis în deprinderile sale: o aservire funcţională  sau rigiditate funcţională face pe elevi victime ale fixităţii funcţionale, metodologice, ale rigidităţii gândirii, stereotipului dinamic. Acestea pot fi evitate dacă obişnuinţele, deprinderile, automatismele sunt abordate ca puncte de plecare într-un proces creativ.

        Conformismul este o atitudine de supunere oarbă faţă de autoritate, de a accepta totul aşa cum ţi se oferă, o „presiune egalizatoare în grup”, de orientare după colegii de aceeaşi vârstă, teama de a fi altfel. Profesorul însuşi se află în situaţia de a îndruma pe elevi în spiritul normelor de grup, limitând ideile mai îndrăzneţe, tinzând să accentueze armonia interindividuală, mai degrabă decât progresul individual. Continuarea

Azi, 21 aprilie, e…

Conform Calendarului Pământului Azi e… Ziua Internațională a Creativității și Inovației – Creativitate și inovație – subiecte grele, cu impact asupra fiecăruia aspect al vieții noastre, de la artă la știință, de la matematică la literatură.

De la Wikipedia aflăm: Creativitatea este un proces mental și social care implică generarea unor idei sau concepte noi, sau noi asocieri ale minții creative între idei sau concepte existente. Inovația este indisolubil legată de creativitate. Inovarea și creativitatea sunt procese care se intercondiționează, deoarece găsirea soluției la problemele ce apar într-un proces de inovare necesită creativitate.

Omadesign – Materiale didactice personalizate

 

Dezvoltarea creativității prin activitățile extracurriculare

Autor: instit. Cătălinoiu Constantina Alina
Școala profesională „Constantin Argetoianu”, Argetoaia

Creativitatea este un complex de însuşiri şi aptitudini psihice care în condiţii favorabile generează produse noi şi valoroase pentru societate.
Şcoala trebuie să stimuleze exprimarea potenţialului creativ al fiecărui copil, să încurajeze iniţiativele lui, ingeniozitatea şi curiozitatea, să favorizeze stabilirea unor relaţii care să nu exagereze prin autoritate, să ofere ocazii elevului de a lua singur decizii şi să stimuleze încrederea în sine, într-o atmosferă de comunicare liberă.
Modernizarea şi perfecţionarea procesului instructiv-educativ impun îmbinarea activităţii şcolare cu activităţi extracurriculare ce au numeroase valenţe formative. Desfăşurarea activităţilor şcolare şi extraşcolare permite şi manifestarea creativităţii de grup, a relaţiilor creative. În acest cadru şi învățătorul îşi poate afirma spiritul inovator, creativitatea didactică.
Activităţile extracurriculare sunt activităţi complementare activităţii de învăţare realizate la clasă, ce urmăresc:
 lărgirea şi adâncirea informaţiei,
 cultivarea interesului pentru diferite ramuri ale ştiinţei;
 atragerea individului la viaţa socială, la folosirea timpului liber într-un mod plăcut şi util;
 orientarea elevilor către activităţi utile care să întregească educaţia şcolară, contribuind la formarea personalităţii.
În activităţile extracurriculare, elevul se transformă într-un „gânditor creativ”, care explorează, reconstruieşte, redescoperă, generalizează, asimilează, se îndreaptă spre căutări, prin muncă personală independentă sau în grup, spre dobândirea tezaurului cunoaşterii umane. (fragment)

Metode pentru stimularea creativităţii la orele de literatură română

Autor: prof. Dumitrache Mimi
Colegiul Tehnic “Petru Rareş”, Bucureşti

De ce ar trebui ca profesorul de limba şi literatura română să fie preocupat de căile şi de metodele de a stimula învăţarea creativă? De ce este importantă conceperea învăţării limbii şi literaturii române ca proces creativ? Câteva răspunsuri ar putea fi: în ierarhia comportamentelor de învăţare creativitatea reprezintă nivelul maxim al dezvoltării personalităţii; oamenii cei mai predispuşi către o activitate creativă ca adulţi sunt cei ale căror aptitudini şi motivaţie pentru creativitate au fost dezvoltate în copilărie; creativitatea reprezintă un potenţial propriu oricărui elev, nu o trăsătură doar a elevilor dotaţi; diferenţa dintre potenţialul creativ al fiecărui elev şi performanţele sale creative pot fi atenuate printr-o educaţie bine orientată prin promovarea comportamentului creativ, elevii pot fi apăraţi împotriva rezistenţelor ce se nasc din conformismul societăţii; învăţarea creativă este un mod de a asigura securitatea psihică a copilului etc. În sfârşit, potenţialul creativ propriu oricărui elev – aptitudini şi atitudini creative, trăsături de personalitate, motivaţia etc. – poate fi antrenat în cele mai variate activităţi creative, în orice situaţii de viaţă. Continuarea

Studiu de specialitate – Jocul didactic şi stimularea creativităţii

Autor: prof. înv. primar Deaconu Mariana Cati
Școala Gimnazială Nr. 1 Ciofrângeni, jud. Argeş 

De cele mai multe ori se ignoră faptul că omul este, prin structura sa biologică, o fiinţă autocinetică şi că dreptul la mişcare nu poate fi abolit de nici un fel de normă didactică. În activitatea didactică nu trebuie ignorat raportul dintre evoluţia randamentului intelectual şi starea fizică generală.

Jocurile didactice oferă un cadru propice pentru învăţarea activă, participativă, stimulând iniţiativa si creativitatea elevului. Obiectivele instructiv-educative ale fiecărui obiect de studiu pot fi mai bine realizate prin utilizarea jocului. Acesta, prin natura sa, cuprinde o motivaţie intrinsecă de a mobiliza resursele psihice ale copiilor, de a asigura participarea lor creatoare, de a le capta interesul, de a-i angaja afectiv şi atitudinal.

Elementele de joc: descoperirea, ghicirea, simularea, întrecerea, surpriza, aşteptarea vor asigura mobilizarea efortului propriu în descoperirea unor soluţii, în rezolvarea unor probleme, stimulând puterea de investigaţii şi cointeresarea continuă.

Jocul este foarte important, sub variatele sale forme, în dezvoltarea copilului, importanţe subliniate de numeroase teorii ale jocului din literatura pedagogică şi de locul acestuia în diferite sisteme de educaţie. Jocul are o valoare funcţională ce rezidă în faptul că el transpune simbolic copilul în rolurile adultului. De aici decurge importanţa îmbogăţirii impresiilor copiilor despre viaţa şi activitatea oamenilor dintr-o sferă largă, de domenii profesionale, accesibile înţelegerii lor. Continuarea

Metode folosite pentru educarea creativităţii copiilor din grădiniţă

Autor: prof. Bisa Rodica
Grădiniţa P.P. nr. 1 Lugoj 

Tot mai mulţi psihologi afirmă că orice individ are disponibilităţi creative care se cer doar descoperite şi modelate.

Creativitatea joacă un rol din ce în ce mai important atât în viaţa noastră profesională, cât şi în cea privată. Deşi până acum nu i s-a acordat atenţia meritată, această aptitudine ne poate ajuta enorm în rezolvarea problemelor şi în relaţiile cu cei din jur. A fi creativ înseamnă a te adapta cu uşurinţă la noi situaţii, a da dovadă de flexibilitate şi originalitate în gândire şi a fi gata oricând să faci lucruri inedite.

Grădiniţa trebuie să-şi pună ca obiectiv general educarea creativităţii copiilor, folosind ca metode, problematizarea, învăţarea prin descoperire, convorbirea euristică, jocurile didactice, povestirile, activităţile practice, desen, pictură, modelaj, etc.

Noi am introdus în activitatea din grădiniţă în urma interesului manifestat de copii şi calculatorul, transformându-i în participanţi activi în actul creaţiei.

Exemple – ,,Decorează rama”, ,,Colorează imaginea”. Continuarea

Dezvoltarea creativităţii în orele de limba şi literatura română

Autor: prof. Becheru Ramona Florentina
Grup Şcolar Ferdinand I Rm. Vâlcea

Scopul studierii disciplinei Limba şi literatura română în perioada şcolarităţii obligatorii este acela de a forma progresiv un tânăr cu o cultură comunicaţională şi literară de bază, capabil să înţeleagă lumea din jurul său, să comunice şi să interacţioneze cu semenii exprimându-şi gânduri, stări, sentimente, opinii etc., să fie sensibil la frumosul din natură şi la cel creat de om, să-şi utilizeze în mod eficient şi creativ capacităţile proprii pentru rezolvarea unor probleme concrete în viaţa de zi cu zi, să poată continua în orice fază a existenţei sale procesul de învăţare.

Actul creaţiei este determinat decisiv de nivelul la care are loc comunicarea, în toate formele ei de manifestare. Chiar formularea conţinutului a ceea ce se transmite implică şi un efort de construcţie, cu elemente de creaţie simplă. Manualele şi programele actuale se bazează pe conţinuturi care duc la cultivarea creativităţii elevilor, prin diferite activităţi de învăţare. În planul de învăţământ, limba şi comunicarea ocupă locul cel mai important, deţinând un număr mare de ore pe săptămână. Acest lucru se datorează şi influenţei pe care literatura o are asupra psihicului uman şi a educaţiei oamenilor.

În studiul elementelor de construcţie a comunicării trebuie pornit de la învăţarea acestora prin mijlocirea limbii şi nu invers. Ele au rol de autocontrol, de autoreglare a exprimării corecte. A cultiva spiritul creator prin studiul elementelor de construcţie a comunicării înseamnă a asigura aplicarea în practică a noţiunilor şi categoriilor gramaticale. Activitatea de formare a capacităţii de lectură/citire are drept conţinut creaţii literare, unele ale unor scriitori cunoscuţi. Continuarea

Expresivitate şi creativitate în activităţile practice

Autor: ed.  Antonica Chilea
Grădiniţa  PP nr. 5 Lugoj, Timiş

Fiecare copil este un miracol. Fiecare copil poate fi creator şi poate rămâne creator ca şi adult. Nu este uşor să te dezvolţi în spiritul creativităţii.

Expresivitatea şi creativitatea ca valori formative esenţiale, ocupă un loc foarte important în dezvoltarea personalităţii copilului. Multă vreme nu au putut fi explicate mecanismele şi procesele pe care le presupune creativitatea, drept care nu a fost abordată ştiinţific. Se considera doar că a creea înseamnă a produce ceva din nimic.

Preşcolaritatea este apreciată ca fiind vârsta ce cuprinde cea mai importantă experienţă educaţională.

Creativitatea este un fenomen complex, cu multiple feţe şi implică calităţi de cunoaştere afective, voluţionale şi de personalitate.

Preşcolarii creativi se diferenţiză de obicei de restul grupei prin diferite componente specifice şi dacă li se permite acest lucru, îşi dezvoltă în mod liber creativitatea. Ei sunt foarte curioşi, cu idei originale, au iniţiativă şi un spirit de observaţie foarte bine dezvoltat, văd conexiuni între elememte aparent fără nici o legătură, pun întrebări adevărate, caută alternative şi explorează noi posibilităţi. Manipulează şi controlează simultan mai multe idei,î nvaţă rapid şi uşor, au o memorie foarte bună şi au o imaginaţie vie. Copiii sunt sensibili la frumos de la vârste foarte mici, manifestă interes şi plăcere pentru a desena sau modela, pentru a aranja frumos obiectele din jur într-un mod propriu, după criterii, de multe ori, doar de ei ştiute. Continuarea

Stimularea creativităţii prin activităţile de modelaj

Autor: ed. Grădinaru Daniela
Grădiniţa cu P.N. NR 2, M.Caşin, Bacău

Dintre multiplele posibilităţi de cultivare a creativităţii copilului am pus accentual pe activitatea plastică, în special pe modelaj, considerând ca fiind una dintre activităţile prin care copilul este pregătit treptat pentru muncă şi prin care se are în vedere dezvoltarea capacităţii sale creatoare. Aceste activităţi contribuie la educarea deprinderilor motrico- senzoriale şi a mişcărilor fine, la educarea gândirii şi a actelor de voinţă şi îi formeazăcopilului deprinderea de a transforma un material brut într-unul util, frumos, care adduce după sine satisfacţia reuşitei.

Integrându-ne în cerinţele actuale ale învăţământului preşcolar, am experimentat realizarea acestui gen de activitate cu o tematică mai variată faţă de cea programată şi cu introducerea unor mijloace modern, în care accentual l-am pus pe contribuţia creatoare şi pe libertatea de exprimare a copiilor în realizarea unor lucrări originale. Am proiectat desfăşurarea acestor modalităţi de exprimare în cadrul activităţilor pentru dezvoltarea şi exersarea aptitudinilor individuale ale copiilor şi în cadrul activităţilor opţionale cu titlul ,,Artă, fantezie, îndemânare”.

Pe lângă plastilină, atât de cunoscută şi de des utilizată, am folosit ca material un lut special format din hârtie igienică (ruptă de copii în bucăţele mici şi pusă în apă la înmuiat), aracet şi făină. Frământat bine, se obţine o pastă maleabilă, care poate fi folosită în diferite ocazii şi care se poate păstra la rece în pungi de plastic. La început, copiii au cunoscut denumirea materialului şi proprietăţile acestuia, apoi au modelat cu plăcere formele sugerate de mine sau de modelul propus. Treptat au început să creeze şi alte modele, dând altă formă şi întrebuinţare materialului, manifestându-şi autonomia şi răspunderea faţă de ceea ce înfăptuiesc: am remarcat astfel că ei caută permanent aprecierea şi colaborarea cu noi, educatoarele.

Cu acest aluat, tehnicile de lucru sunt: modelarea cu vârful degetelor, modelarea prin aplatizare, prin mişcări translatorii, prin ciupire cu vârful degetelor, prin lipirea părţilor unui întreg netezind lipiturile cu vârful degetelor, prin întinderea aluatului cu furculiţa pe exteriorul diferitelor obiecte.

Câteva exemple de lucrări executate de copii:

  • produse de ,,panificaţie” şi ,,patiserie”(pâine, covrigi, cornuri, biscuiti, tort)
  • ,,fructe” (mere, pere, nuci, struguri, prune)
  • ,,legume” (jucării, mingi, puişori)etc

Toate aceste lucrări, după ce s-au uscat, au fost colorate de copii cu acuarele, folosind culorile adecvate subiectului respectiv.  Continuarea

Creativitate şi comunicare prin culoare

Autor: ed. Grădinaru Daniela
Grădiniţa cu P.N. NR 2, M.Caşin, Bacău

MOTTO: “O naţiune la care s-ar învăţa desenul aşa cum se învaţă scrisul,
le-ar întrece curând pe celelalte, în toate artele gustului” (Denis Diderot)

 Studiile întreprinse, ca şi experienţa plastică evidenţiază că activităţile de educaţie plastică exercită o influenţă benefică asupra formării personalităţii preşcolarilor nu numai pe plan estetic, ci şi pe plan moral, afectiv, intelectual etc.

Se ştie că limbajul plastic al copiilor reprezintă învelişul materialal gândirii lor artistice, care face psibil schimbul de idei, de sentimente, stări emotive, deci exprimarea impresiilor vizual-estetice în structuri specifice artei plastice.

Activităţile de educaţie plastică desfăşurate în grădiniţă au, de asemenea un rol prioritar în pregătirea copiilor pentru şcoală. Prin acest gen de activităţi se realizează se realizează coordonarea oculomotorie, dezvoltarea muşchilor mici ai mâinii, dezvoltarea sensibilităţii artistice şi cromatice, a spiritului de observaţie, diferenţierea formelor, a proporţiilor, orientarea spaţială. Pe toate acestea se sprijină activitatea descriere din clasa I. Activităţile de educaţie plastică contribuie de asemenea la dezvoltarea psihică a copilului. Organizarea şi desfăşurarea activităţilor de educaţie plastică oferă variate posibilităţi pentru dezvoltarea atenţiei. Copiii trebuie să-şi concentreze atenţia asupra modelului expus de educatoare pentru a-l analiza, asupra explicaţiilor date şi asupra explicaţiilor făcute de ea. Lucrarea pe care o execută ei înşişi, precum şi aprecierea lucrărilor colegilor au valoarea unor exerciţii de concentrare a atenţiei voluntare.

Un aspect deosebit de important au activităţile de educaţie plastică în dezvoltarea operaţiilor gândirii logice, constituind un exerciţiu practic valoros pentru preşcolari. Astfel, Continuarea

Dezvoltarea creativității la elevi prin îmbogățirea, precizarea și nuanțarea vocabularului

Autor: înv. Voicu Ion
Școala cu clasele I-VIII Vânători, jud. Iași

Cercetările de ordin psihologic au evidențiat că trăsături specifice creativității se găsesc la orice individ normal, dotat cu posibilități ce pot fi dezvoltate printr-o educație adecvată, iar pe de altă parte, ideea că dezvoltarea acestor însușiri este necesar să fie făcută de la vârste mici, când gândirea poate fi ușor modelată.

Prin creativitate înțelegem capacitatea individului de a se manifesta independent și activ în orice domeniu de viață, în forme proprii copilului, deci cu elemente originale, rod al modificării gândirii, imaginației, puterii de investigație, al manifestării nestingherite a inițiativei și fanteziei copilului, când acesta se depărtează cât de cât de schemele știute de el până atunci.

Lecțiile de limba română, din orice compartiment, oferă numeroase prilejuri de a răspunde acestor cerințe.

În acest sens, exercițiile de vocabular oferă cele mai bune ocazii de a-și dovedi inventivitatea prin crearea de noi cuvinte, prin combinarea de sunete sau silabe, prin găsirea unor noi sensuri anumitor cuvinte date.

Activitatea în care vocabularul este valorificat creator și adecvat și diferențiază elevii dotați de cei mai puțin dotați este compunerea. Copiii sunt deosebit de inventivi și pot fi solicitați să realizeze cât mai multe combinații pentru un cuvânt dat, găsindu-i sensurile posibile de obținut.

Spre exemplu, în Dicționarul explicativ al limbii române, pentru cuvântul piatră, găsim mai multe sensuri ale acestui cuvânt. Acestea nu se depărtează total de sensul de bază, astfel că-l putem considera un fel de nucleu (Figura nr.1).

Piatră

a)      Piatră (rocă solidă);
b)      Piatră (grindină); Continuarea

Studiu de specialitate: Stimularea creativității elevilor

Autor: înv. Burnichi Mihaela,
Școala cu clasele I-VIII ,,Inv. N.Pâslaru” Cașin, Jud.Bacău

Termenul de creativitate îşi are originea în cuvântul latin creare, care înseamnă a zămisli, a făuri, a crea, a naşte. Însăşi originea cuvântului demonstrează că termenul de creativitate defineşte un proces, un act dinamic care se dezvoltă, se desăvârşeşte şi cuprinde atât originea cât şi scopul.

 Cadrul didactic are menirea să îndrume formarea copilului într-o perioadă de mare importanţă   pentru devenirea acestuia. Creativitatea poate fi utilă individului în orice domeniu şi situaţie a vieţii sale. Una dintre cele mai importante premise ale creativităţii constă în disponibilitatea de a lua totul de la capăt, de a considera că nimic  nu este definitiv, că nici un proces nu este încheiat odată pentru totdeauna . Nu există nici o situaţie conştientă care să nu permită o participare creativă.

Creativitatea poate fi definită în multe feluri pornind de la înţelegerea creativităţii ca o atitudine şi până la identificarea acesteia cu o producţie creatoare de nivel înalt, cu realizări neobişnuite în diverse domenii. Creativitatea este precedată de capacitate, atitudini, atribute personale, experienţe intelectuale şi este prezentă la aproape oricine, astfel mulţi oameni dispun de un potenţial necesar unui anumit nivel de realizare creativă.

Deşi creativitatea este recunoscută ca fiind o formaţiune complexă, în general sunt consemnate trei categorii de factori : factori  psihici, factori sociali şi factori biologici. Rezultatele cercetărilor efectuate pe adulţi referitoare la stimularea creativităţii de grup, ar putea să constituie un model pentru conceperea unor activităţi de dezvoltare a gândirii creative în şcoală. Continuarea

Aptitudinile speciale şi creativitatea în învăţarea matematicii

Autor: prof. Tiron Valentina,
Colegiul Agricol „Dimitrie Cantemir”, Huşi

Dintr-o anumită perspectivă şi anume aceea a modului complet de manifestare, se obişnuieşte să se diferenţieze două moduri de creativitate: una generală, prezentă la persoanele cu rezultate deosebite în mai multe domenii ale cunoaşterii şi practicii umane şi alta specială sau specifică, întâlnită la persoanele care obţin performanţe inedite şi deosebite într-un singur domeniu, cum ar fi cel tehnic, artistic, literar, teoretic. Factorul care operează o astfel de diferenţiere ar fi un ansamblu de condiţii şi  relaţii speciale în cadrul cărora subiectul se formează şi trăieşte individual.

Ca primă impresie, rezultată dintr-o examinare sumară, de ansamblu a conţinutului lor, s-ar părea că între aptitudinea matematică şi creativitatea matematică, la una şi aceeaşi persoană, nu există raporturi de intercondiţionare, prima categorie de însuşiri  fiind, prin conţinutul structural şi rolul funcţional, mai aproape de aspectele cantitative ale creativităţii (volum, precizie, exactitate, strategii algoritmice), iar cea de a doua, de cele calitative (noutate, originalitate, strategii euristice, intuitive). Realitatea  este însă cu totul alta.

Deşi nu complet lipsită de elemente rutiniere, activitatea matematică rămâne în esenţa sa profund novatoare. Matematica nu poate fi caracterizată doar prin date precise, operaţii şi reguli clar definite, metode şi formule universal valabile. Ea este totodată şi imaginaţie, şi raţiune completativă şi dorinţă de perfecţionare. Elementele ei de bază sunt logica şi intuiţia, analiza şi construcţia, generalul şi concretul. Există cel puţin două categorii de persoane pentru care matematica are, cu precădere, un caracter de noutate şi originalitate: elevii, aflaţi în plin proces de cunoaştere şi învăţare a obiectelor şi relaţiilor matematice şi specialiştii- cercetătorii, confruntaţi mereu cu problematica, cu cerinţa elaborării, formulării şi rezolvării diferitelor probleme teoretice şi practice. Continuarea

Învăţarea creativă

Autor: prof. Tiron Valentina
Colegiul Agricol Dimitrie Cantemir, Huşi

Rolul cel mai important în stimularea potenţialului creativ revine învăţării creative, formă complexă de învăţare care „în final realizează comportamente individuale şi colective orientate preponderent spre căutarea, aflarea noului, originalului şi valorosului ca elemente definitive ale creativităţii” (Moraru I., Ştiinţa şi filozofia creaţiei, E.D.P. Bucureşti, 1995).

A. Stoica prezintă elementele definitorii ale învăţării menite să stimuleze creativitatea: metode activ – participative, atmosferă permisivă, relaţie cadru didactic – copil autentic democratică, de cooperare, stimulativă, o atitudine deschisă, receptivă, încurajatoare şi un comportament didactic creativ (Creativitatea elevilor. Posibilităţi de cunoaştere şi educare, E.D.P. Bucureşti 1993).

Învăţarea creativă este o formă specifică de învăţare bazată pe propria acţiune şi pe rezolvarea de probleme, necesitând angajarea subiectului cu toate disponibilităţile sale.

S-a impus  necesitatea unui învăţământ activ conform psihologiei acţionale, acesta realizându-se prin învăţarea prin receptare reproducere şi învăţare prin descoperire. Una dintre cerinţele obligatorii în practicarea învăţării prin receptare reproducere este ca metodele şi procedeele folosite în cadrul ei să ducă cu necesitate la receptarea conştientă, care să integreze organic cunoştinţele noi în sistemul structurilor cognitive  existent în conştiinţa copiilor.

,,Învăţarea prin descoperire indiferent dacă se realizează prin condiţionare operantă, prin problematizarea învăţământului, modelare sau sub forma dialogului euristic, este o formă de învăţare foarte complexă deoarece pune în stare activă toate instrumentele intelectuale de la cele mai simple până la cele mai complexe”. (Matei N. C., Educarea capacităţilor creatoare în procesul de învăţământ,  Editura Didactică şi Pedagogică, Bucureşti, 1982).  Continuarea

Stimularea creativităţii la vârsta preşcolară

Autor: instit. Despa Mirela,
Grădiniţa Nr 1 Popeşti, Vrancea

 Preşcolaritatea este apreciată tot mai mult ca vârsta ce cuprinde cea mai importantă experienţă educaţională din viaţa unei persoane. Pe parcursul ei inregistrăm ritmurile cele mai pregnante în dezvoltarea individualităţii umane şi unele din cele mai semnificative achizitii cu ecouri evidente pentru etapele ulterioare ale dezvoltării sale . De aceea , nu putem face abstracţie de una din dimensiunile esenţiale pentru întreaga dezvoltare şi afirmare a personalităţii –creativitatea.
Din această perspectivă, subliniem că profilul psihologic al vârstei preşcolarităţii cuprinde multiple premise favorizante pentru cultivarea şi stimularea potenţialului creativ. Stimularea creativităţii este un demers socio-educaţional complex, ce cuprinde simultan fenomenele de activizare ( incitare şi susţinere ) antrenare, cultivare şi dezvoltare prin actualizarea virtualitităţilor creative, pentru accederea lor de la posibil la real, prin afirmarea efectivă .
Este necesar să avem în vedere întregul sistem al condiţiilor sau factorilor favorizanţi afirmării şi dezvoltării creativităţii, cum ar fi: factori structurali, intriseci creativităţii; factori de climat general în dezvoltarea şi afirmarea personalităţii copiilor ; factori de ambianţă psihosocială şi respectiv de climat psihoeducaţional –stimulativ pentru afirmarea şi evoluţia creatoare. Totodată este necesară utilizarea adecvată a diferitelor metode şi procedee specifice de stimulare şi antrenare a creativităţii. Orice fenomen de cautare euristică sau de noi restructurări şi reformulări ce pot fi rod al unui efort independent contribuie la antrenarea potenţialului creativ. Continuarea

Stimularea creativităţii prin compunerea şi rezolvarea de probleme la copiii preşcolari

Autor: prof. Tiron Valentina
Colegiul Agricol „Dimitrie Cantemir” Huşi

În ideea pregătirii copiilor pentru a întâmpina cerinţele unei lumi în perpetuă  schimbare, este necesar ca aceştia să raţioneze clar şi să comunice eficient. Prin munca propriu-zisă în rezolvarea şi compunerea de probleme, copiii descoperă noi căi de gândire şi raţionare, ceea ce le va putea ridica nivelul matematic şi le va putea clădi încrederea în sine.
Rolul cadrului didactic este crucial în asigurarea unui mediu care se încurajeze asumarea riscului, discutarea ideilor şi testarea soluţiilor. Cu cât matematica este legată mai mult de cotidian, cu atât copiii vor conştientiza necesitatea matematicii în lumea lor. Obiectele  concrete din preajma copiilor sunt materia primă asupra căreia copiii acţionează pentru a-şi construi propriile realităţi. La început înţelegerea copiilor este legată de acţiunea lor asupra obiectelor. Înţelegerea lor, în  curs de formare, nu există în afara unor asemenea acţiuni.
Cei mici învaţă matematica prin explorare, ghicitori, observaţii, testare. Accentul  trebuie pus pe gândire şi înţelegere conceptuală şi nu exclusiv pe acurateţea calculului şi a vitezei. Rezolvarea problemelor de matematică reprezintă, în esenţă, găsirea unor soluţii asemănătoare problemelor reale pe care le putem întâlni în practică. Continuarea

Studiu despre cultivarea creativităţii muzicale

Autor: înv. Claudia Popa
Școala cu clasele I- VIII Tătărăni, Vaslui

Copiii petrec o mare parte a timpului lor jucându-se şi cei mai mulţi nu se tem de provocări, confruntându-se cu ele, începând cu realizarea unei picturi sau modelarea plastilinei. Ei improvizează cântece sau cântă la diverse instrumente muzicale acasă, dar punerea lor în lumina reflectoarelor, fără a-i pregăti în prealabil, îi poate transforma din nişte compozitori în devenire în nişte timizi. Înainte de a compune propria lor muzică, aceştia trebuie să aibă câteva noţiuni despre ritm, acord, nuanţe, tempo şi timbru, achiziţionate prin interacţiunea cu adulţii.
Copiii mici se joacă cu sunetele pe care le aud, imitându-le şi angajându-se în „dialoguri” cu părinţii sau cu educatorii. Cântecelele însoţite de bătăi din palme îi învaţă pe aceştia să menţină ritmul. Cântecele de leagăn îi învaţă pe copii despre nuanţe şi expresivitate, iar muzica însoţită de rime şi mişcare le dă o mai mare robusteţe. Muzica pe care un copil o aude şi o cântă îl familiarizează cu anumite modele de ritm şi structură. Pe măsură ce copilul creşte, repertoriul lui se diversifică încât se poate ajunge la o serie de elementre de structură muzicală precum: refren, motiv melodic şi final.
Primul lucru pe care trebuie să-l facă un învăţător este să-l introducă pe elev în lumea muzicii. Cântecele trebuie să fie destul de simple pentru ca să poată fi cântate bine, Continuarea