Studiu de specialitate – Conjuncția

Autor: prof. Florentina-Georgiana Orza
Școala Gimnazială Nr. 1, Sighetul Marmației

Definiţie: Conjuncţia este partea de vorbire neflexibilă care indică raportul de coordonare şi subordonare între părţi ale propoziţiei, o parte de propoziţie şi o propoziţie sau între două propoziţii.
După formă, conjuncţiile sunt:
simple: ca, să, ci, dar, de, fie, dacă, ori, sau, fie etc.
compuse: ca să, ci şi, cum că, şi cu etc.
locuţiuni conjuncţionale : măcar că, pentru că, cu toate că, chiar dacă, în afara, măcar de, de parcă, până să, fără să, din cauza că, în caz că, în loc să, de vreme ce, în timp ce, în vreme ce, odată ce, după cum, faţă de cum, ca şi când, ca şi cum, după ce că, şi cu etc.
Conjuncţia se întâlneşte atât la nivelul propoziţiei cât şi la nivelul frazei.
A. Rolul conjuncţiei la nivelul propoziţiei

Continuarea