O pagină de istorie: „Armata română în Bucovina anului 1918”

Autor: prof. Cîţu George
Școala Gimnazială Ion Roată, jud. Ialomița

Contraofensiva victorioasă a armatelor americană, britanică și franceză pe frontul de vest în anul 1918 a dus la înfrângerea Germaniei și Austro-Ungariei. Capitularea statului austro-ungar a însemnat totodată și dezintegrarea acestuia. Una dintre provincii, Bucovina, luată Moldovei de către Imperiul Habsburgic în anul 1775 își v-a urma drumul firesc spre unirea cu patria mamă, România.
Drumul unirii Bucovinei cu România nu v-a fi unul ușor. La 24 octombrie/6 noiembrie 1918 bande de ucrainieni atacă diferite instituții din Cernăuți și în special devastează sediile Comitetului Național Român (C.N.R.) și pătrund în Palatul Național din oraș (locul unde își avea sediul C.N.R.).
Această situație a determinat trimiterea de către forul conducător al românilor din Bucovina a unui delegat la Iași pentru a cere ajutor (Calafeteanu Ion, Moisuc Pompilia Viorica, Unirea Basarabiei și a Bucovinei cu România. Documente. 1917-1918, Editura Hiperyon, Chișinău, 1995, p. 266). Alți ucrainieni erau susținuți de guvernatorul Bucovinei, Iohann von Etzdorf. Iar grupuri de soldați și foști prizonieri austrieci (care se întorceau de pe frontul rus) provocau dezordini (Drăgănescu Constantin, Campaniile din 1848-1849 și 1918-1919 în Transilvania și Ungaria, Tipografia Izvorul, București, 1930, p. 82). Continuarea

Reclame