Studiu privind aplicarea tehnologiilor de ingineria suprafețelor asupra biomaterialelor

Autor: prof. ing. Staicu Lucia
Liceul Tehnologic „Ferdinand I”, Râmnicu Vâlcea

1. INTRODUCERE
Biomaterialele includ metale, ceramici şi polimeri artificiali şi sunt larg folosite în tratamentele medicale şi dentare. Aceste materiale însă, nu trebuie privite ca materiale de uz general, deoarece ele trebuie să îndeplinească condiţia de biocompatibilitate şi alte condiţii, specifice organismului uman. Astfel ţesutul unui pacient care vine în contact cu astfel de materiale, nu trebuie să fie supus acţiunii toxice, iritative, inflamatorii alergice, mutagene sau carcinogene [1].
Deşi legătura polimerilor organici cu suprafeţele organice, anorganice şi cu ţesutul osos are o istorie lungă, există un serios obstacol în realizarea pe termen lung a rezistenţei legăturii in vivo din cauza prezenţei umidităţii ridicate. De aceea sunt necesare tratamente adecvate la interfaţa biomaterial/ţesut osos, pentru a asigura rezistenţa adeziunii şi stabilitatea chimică la hidroliză pe termen lung. [2] Continuarea