Poetica basmului

Autor: prof. Ivan Elena-Daniela
Liceul Tehnologic ”Virgil Madgearu” Constanța

Paralel cu eforturile de fixare în scris a basmului popular, apare basmul cult, care preia motivele și tehnicile narative ale acestuia. Chiar culegătorii de folclor devin povestitori, ca în cazul lui Petre Ispirescu, care actualizează și recreează basmul, păstrând funcțiile principale, formulele fixe, oralitatea, anumite expresii, dar adăugând o tentă ușor moralizatoare sau aluzii mitologice de sorginte livrească. Scriitorii devin ei înșiși autori de basme, cunoscuți fiind Nicolae Filimon, Alexandru Odobescu, Ion Creangă, Mihai Eminescu, Ion Luca Caragiale, Ioan Slavici, Barbu Ștefănescu-Delavrancea, Mihail Sadoveanu.
Basmul cult, împlinit printr-o inserție expresivă specifică stilului marilor scriitori, își armonizează structurile narative, dobândind unitate și fluență discursivă, preluând viziunea scriitorului și integrând teme și motive caracteristice ale operei acestuia. Scriitorul respectă de regulă structura și tipologia basmului popular, dar poate aduce modificări ale viziunii naratorului, alternând persoana a treia cu persoana întâi și a doua, creând o comunicare mai directă cu cititorul și dând uneori o nuanță subiectivă expunerii faptelor. Continuarea

Studiu de specialitate – Educația morală prin intermediul basmului

Autor: prof. înv. primar Pelcu Magdalena
Școala Gimnazială “Șerban Cioculescu” Găești, jud. Dâmbovița

Trăim într-o lume aflată în continuă schimbare. Cadrele didactice se confruntă cu problema de a-i pregăti optim pe elevi pentru a reuşi, pentru a fi prosperi şi productivi într-un viitor pe care nu-l putem prevedea în detaliu.
Ipoteza cercetării
Pornind de la concluziile ce se desprind din cercetările întreprinse de Nicolae Roşianu şi George Călinescu asupra studiului basmului precum şi de la constatările făcute în orele de limba şi literatura română, am formulat următoarea ipoteză: introducerea metodelor moderne pentru studiul basmului duce la o mărire a eficienţei însuşirii valorilor estetice comparativ cu însuşirea acestora prin instruirea tradiţională;
Formularea ipotezei a determinat fixarea scopului urmărit prin prezenta cercetare, scop de natură aplicativă. Aceasta constă în stabilirea căilor de integrare a metodelor moderne în orele de literatură română astfel încât să crească gradul de solicitare al elevilor în operarea cu valori etico-estetice, participarea efectivă a acestora în fiecare moment al procesului de învăţare.
Eşantionul de studiu Continuarea

Basmul – cea mai îndrăgită creație literară

Autor: prof. Adriana Bedelici
Grădinița cu PP ”Căsuța cu Povești” Craiova

Termenul „basm”, împrumutat din limba slavă, însemnând „născocire”, „scornire”, a fost întâlnit iniţial în Muntenia, apoi şi în celelalte provincii româneşti. În popor, basmul este cunoscut sub denumirea de poveste.
În folcloristica actuală, basmul este considerat o specie străveche, existentă în viaţa spirituală a popoarelor din zona euroasiatică, încă de la începuturile istoriei. Fără a descinde din mit, el a fost influenţat de mit, cu care a coexistat, evoluând apoi în detrimentul acestuia. Cu timpul, basmul şi-a îmbogăţit conţinutul, dobândind noi valori artistice şi asimilând, alături de elemente de cultură arhaică, aspecte legate de alte perioade istorice. Conţinutul bogat al basmului reflectă problemele majore ale existenţei umane. Aspiraţia spre dreptate şi echitate socială, năzuinţa de a supune capriciile naturii, setea de cunoaştere sunt numai câteva dintre semnificaţiile ce se deduc din basmul fantastic.
După definiţia dată de „Dicţionarul de termeni literari”, basmul este „o specie a epicii populare (de regulă, în proză) şi culte, cu răspândire mondială, în care se narează întâmplări fantastice ale unor personaje imaginare (feţi-frumoşi, zâne, animale năzdrăvane) aflate în luptă cu forţe nefaste ale naturii sau societăţii, simbolizate prin balauri, zmei, vrăjitoare etc., pe care ajung a le birui în cele din urmă.” Continuarea

Studiu de specialitate – Abordarea teoretico-aplicativă a basmului la clasa a V-a

Autor: prof. Achim Paula
Școala Gimnazială Plosca, Teleorman

Lecţia de literatură prin care se urmăreşte studierea unei specii literare presupune mai mulţi paşi. Studiul pe care l-am realizat prezintă etapele pe care trebuie să le parcurgem în predarea noţiunilor despre basm şi am ales spre exemplificare basmul popular ,,Prâslea cel voinic şi merele de aur”.
Receptarea operei literare şi, implicit, a basmului presupune cel puţin două tipuri de lectură. Prima lectură a textului este aceea în care cititorul va deveni prizonierul acesteia, pentru a păşi cu gândul în universul sensibil al operei. Lectura nu urmăreşte parcurgerea într-un ritm alert a conţinutului, ci lent, cu reveniri asupra unor pasaje greu de înţeles. Continuarea

Studiu de specialitate – Timpul și spațiul în basmul „Tinerețe fără bătrânețe și viață fără de moarte”

Autor: prof. Irina-Elena Filimon
Liceul Tehnologic „Ovid Caledoniu”, Tecuci

Pentru a înţelege funcţiile spaţiului şi timpului în basmul Tinereţe fără bătrâneţe şi viaţă fără de moarte ar trebui să analizăm raportul dintre elementele stereotipe şi acelea de originalitate, întâlnite în structura textului, comparate, eventual, cu alte texte ale genului în discuţie având în vedere complexitatea basmului. Această complexitate trimite însă foarte departe, adică la o abordare care vizează specificul creaţiei folclorice, demers care depăşeşte, se înţelege, limitele acestei intervenţii.
Spunem de la început că ceea ce alcătuieşte, de obicei, stereotipia basmului (formule de început şi de încheiere, tipologia personajelor, a temelor etc.) duce la o limitare a originalităţii, restrângându-o la faptele de limbă care se adaugă sau dispar în procesul circulaţiei basmului. Cu alte cuvinte, în clasificarea basmelor intervin anumite şabloane care prin combinaţie complică şi îngreunează clasificarea, pentru că o producţie a genului se poate regăsi în mai multe tipuri, fapt valabil şi pentru caracteristicile spaţiului şi timpului, cu mult mai evident însă în identificarea personajelor. Continuarea