Rolul educativ al basmului popular

Autor: prof. înv. primar Ramona-Cornelia Barbu
Școala Gherghițești – Cobia

Ne aducem aminte cu toţii, adulţi fiind, de magia pe care o răspândea bunica când ne povestea un basm. Era cea mai frumoasă lume, lumea poveştilor, iar bunica devenea cel mai bun povestitor. Uitam de toate grijile când se dezlănţuia lupta dintre bine şi rău pe tărâmul fermecat… Şi totul începea cu “A fost odată ca niciodată…”. Suspansul era maxim, curiozitatea şi ea şi tăcerea noastraera dovada vie că ne plăcea ceea ce ascultăm.
Basmele au bucurat dintotdeauna inimile copiilor şi au dezvoltat imaginaţia acestora. Căci cum puteai reprezenta în mintea ta un zmeu sau un căpcăun sau pe cea mai frumoasă fată, Ileana-Cosânzeana? Subtil, prin exemple, copilul dezvolta raţionamente, realizează comparații-între personajele care fac fapte rele şi sunt pedepsite până la final şi între cele ce întruchipează binele şi sunt răsplătite pe măsură.
Din basm afla copilul că întotdeauna, cu multă ambiţie şi bunăvoinţă, poţi trece peste impas şi realizezi ceea ce ţi-ai dorit, dar că întotdeauna trebuie un minim de efort pentru reuşita în viaţă, căci şi Prâslea şi Făt-Frumos străbat un lung drum al cunoaşterii, al iniţierii, al devenirii lor în ceea ce sunt. Continuarea

Studiu de specialitate – Basmul cult – basm popular

Autor: prof. Ciontea Elena-Gabriela
Liceul Tehnologic ”Timotei Cipariu”, Blaj

Apărut mai întâi în epica populară, basmul este o naraţiune amplă în proză, în care personajele supranaturale, dar şi reale trec prin întâmplări fabuloase pentru a ilustra izbânda binelui. În formularea lui George Călinescu, un basm este “o oglindire a vieţii în moduri fabuloase”, o proiecţie a tuturor aspiraţiilor într-un spaţiu care nu refuză nici o împlinire. În spiritul delimitărilor terminologice, criticul – eseist notează că “basmul e un gen vast, depăşind cu mult romanul, fiind mitologie, etică, ştiinţă, observaţie morală, etc.” Continuarea

De la basmul popular la basmul cult. Studiu asupra transformărilor de conținut și de formă

Autor: prof. dr. Carmen Țugui
Colegiul Național ”Gh.Asachi” Piatra-Neamț

Pornind de la studiul teoreticianului V.I.Propp ,’’Transformarile basmelor fantastice’’, ce realizează o analiză detaliată a basmelor populare ruseşti şi a principalelor modificări produse în evoluţia acestei specii literare populare, se pot identifica, şi la nivelul literaturii române, acele elemente definitorii care fac diferenţa dintre basmul popular și cel cult.
Înainte de a evidenţia transformările de conţinut şi de formă, este necesar a sublinia faptul ca, în timp ce basmele populare (mai ales cele din colecţii mai vechi), au amprenta stilistică a culegatorului şi îi ilustrează personalitatea, lipsa de intervenţie din basmele mai noi se datorează modalităţii de culegere şi de transcriere a acestora cu ajutorul mijloacelor ştiinţifice. Dacă basmul cult ‘’topeşte’’ structurile populare ale speciei într-o operă originală, adaugând trăsăturilor specifice basmului unele originale, proprii unui scriitor, basmul popular exprimă viziunea colectivă asupra omului şi a societăţii, subsumându-se filosofiei populare şi prezentând avantajul circulaţiei orale/antologate în diverse variante individuale, zonale, naţionale. Continuarea