Trei tipuri de receptări critice ale operei bacoviene

Autor: prof. Dumitrescu Ana
Școala Gimnazială Nr. 14 Brașov

Critica literară analizează opera acestuia pe mai multe direcții: critica de școală, critica tematică, critica de inventar, psihologică. Indiferent de incadrarea într-un curent literar sau în altul, de originalitatea tematicii și de inventarul motivelor literare preluate sau nu de la înaintașii săi, George Bacovia stârnește interesul unor critici literari provenind din perioade diferite, iar acest lucru demonstrează că poetul este unul care și-a lăsat amprenta asupra literaturii române.
Critica de școală sau critica partizană, prin care se susține apartenența unui poet la un grup, cenaclu, mișcare este realizată de către mai mulți critici literari în ceea ce îl privește pe George Bacovia. Inițial, s-a spus despre acesta că este un poet simbolist, apoi că acesta și-ar depăși epoca și s-a încadra în modernism.
Dacă în volumul de debut Plumb, din 1916, influența simbolisă este mai mult decât evidentă, în următoarele volume, Scântei galbene sau Comedii în fond, se descoperă modernisul poeziei lui în tandem cu noile curente de gândire, cu modernismul, cu suprarealismul, imagismul, expresionismul sau chiar cu existențialismul. Continuarea

Studiu de specialitate – Bacovia – intersecția curentelor

Autor: prof. Dumitrescu Ana
Școala Gimnazială Nr. 14 Brașov

Privit în diacronie, Bacovia este un poet modern interbelic. Din perspectivă sincronică, acesta poate fi asociat, prin intermediul creației sale, cu ușurință simbolismului, eminescianismului, neoromantismului, postmodernismului (alături de poeți ca Mariana Marin, Cezar Ivănescu etc.)
In ideea lui Gh. Crăciun că Bacovia ar fi un eretic al simbolismului, vom încerca să arătăm o serie de similitudini între creația poetului și cea a poetei optzeciste Mariana Marin. Subliniind că volumul de poezii Plumb apare in 1916 în urma unei atente selecții, 36 din textele sale poetice apărând înaintea volumului, Gh. Crăciun concluzionează precizând că volumele lui Bacovia nu sunt gândite ca niște simple culegeri de texte disparate, ci ca niște ansambluri unitare, coerente, menite să promoveze o anumită imagine a poeziei sale.
Deși s-a vrut a fi un poet simbolist în volumul Plumb, un continuator al drumului început de Al. Macedonski, și un emul al lui Edgar Poe, Baudelaire, Verlaine, Rollinat, Bacovia include în creația sa teme și motive literare care fac posibilă încadrarea acestuia la intersecția dintre mai multe orientări ale poeziei: simbolism, romantism, neoromantism: «Bacovianismul» este una din expresiile individualizate ale neoromantismului din prima jumătate a secolului nostru, apărându-ne drept un simbolist «ruinat», ros de nostalgia eminescianismului. (Mircea Scarlat – George Bacovia, Ed. Cartea Românească, București, 1987, p.97) Continuarea

Studiu de specialitate – Ecouri ovidiene ale motivului hibernal în poezia lui George Bacovia

Autor: prof. Ciobanu Cati
Liceul Tehnologic ,,Nicolae Istrăţoiu”, Loc. Deleni, jud. Constanţa       

Simbolismul se bazează pe o serie de corespondenţe dintre idee şi forma acustică sub care ea apare. Simboliştii merg pe premisa că poezia trebuie să fie capabilă să sugereze cititorilor sentimentele şi, mai ales, senzaţiile trăite de autor. Putem idetifica anumite corespondenţe între natura şi sentimentele trăite de autor, în poezia simbolistă şi, mai ales la George Bacovia. În poezia bacoviană cadrul natural pare trist, dezolant, iar anotimpurile se succed chinuitor. Toamna este anotimpul ploilor interminabile care însingurează sufletul şi amorţeşte simţurile. Iarna infernală domină întrega lume, prevestind moartea. Primăvara nu reuşeşte să încălzească sufletul însingurat al poetului. Vara descompune cadavrele, creeează o atmosfera infectă. Motivul hibernal, în poezia lui George Bacovia,  este, de cele mai multe ori anunţat încă din titlu: Decembre, Tablou de iarnă,  Amurg de iarnă, Plumb de iarnă, De iarnă, Ninge, Şi ninge, Dialog de iarnă, Hibernal noptat, Moină, iar în alte cazuri sentimentele cu care este asociat acest motiv dau numele poeziilor, de exemplu: Nevroză, Singur, Marş funebru, Dormitând, Belşug, Memento, Stil simplu, Boemă, sau unele poezii sunt numite semnificativ: Oh, amurguri, Nocturna, Decor, Vae soli, Pastel, Din urma, Gri. Continuarea