Numărând cuvinte. Despre teza de bacalaureat la limba română

Autor: prof. Simona Chiş
Liceul “Alexandru cel Bun”, Botoşani

         Cum nimic nu e perfect pe lume, sigur că nici subiectele de la examenul de bacalaureat nu sunt perfecte. În ciuda schimbărilor constante aduse structurii acestora, precum şi conţinuturilor, ele ridică încă multe probleme şi suportă multe critici, care sunt, totuşi, foarte întemeiate.

Uitându-ne la teza de limba şi literatura română din ultimii doi ani, observăm la subiectul al III-lea – ca să pornim de la ceea ce e mai evident – impunerea unei limite nu de pagini, nici de rânduri, ci de cuvinte! Dacă pentru lucrările redactate pe calculator e firesc să ţinem cont de numărul de cuvinte – fiindcă sunt calculate automat – să ne imaginăm ce înseamnă a număra 600-900 de cuvinte în caz de examen! Timpul te presează, faci eforturi să te concentrezi, urmăreşti corectitudinea şi eleganţa exprimării, dar, peste toate, trebuie şi să socoteşti, cuvânt cu cuvânt, dimensiunea celor 2-3-4 pagini ale eseului! De fapt, nu numai atât! Cerinţa 9 de la subiectul I impune o limită de 60-90 de cuvinte, subiectul al II-lea va avea 150-300 de cuvinte, iar eseul, cum spuneam, 600-900 de cuvinte…Absurdul acestor formulări nu doar că aruncă în desuetudine maxima latină a lui multum in parvo, dar ne face să ne întrebăm dacă nu cumva, insistând atât de mult pe formă, se pierde din vedere tocmai esenţialul… Continuarea