Studiu de specialitate – Jocul în operele lui Creangă, Arghezi şi Camil Petrescu

Autor: prof. Cheană Anca-Andreea
Colegiul ”Gheorghe Tătărescu’’ Rovinari

Jocul este o temă des întâlnită atât în literatura universală, cât şi în literatura română. Jocul reflectă o anumită tendinţă a omului spre socializare.
În proza românească, tema jocului este întâlnită în prezentarea peripeţiilor lui Nică, Ion Creangă prezentând ,,copilăria copilului universal’’ ca pe o perioadă în care poznele şi joaca sunt specifice vârstei inocente, acestea constituind deliciul cititorului. Astfel, capodopera reliefează experienţele personajului Nică, joaca acestuia provenind din inconştienţa sau naivitatea puerilă. Pretutindeni prezent în operă, jocul capătă valoarea unei categorii estetice.
Prin intermediul jocului, copilul va construi o lume deoarece descoperă măreţia creaţiei. Lumea din ,,Amintiri din copilărie’’ o reprezintă casa părintească din Humuleşti, unde ,,ne jucam noi, băieţii de-a mijoarca’’ încât ,,parcă-mi saltă şi acum inima de bucurie’’. Jocurile copilăriei sunt ,,ţencuşa’’, ,,de-a mijoarca’’ şi ,,baba oarba’’, manifestări ce se înscriu în sfera dorinţei de comunicare. Interesante sunt şi jocurile care au ca rezultat vertijul, astfel ia naştere hora după care băieţii ,,umblă hăbăuca prin cele sate’’. Continuarea